Rendez-vous in Praga 2 – cetatea

(continuare la prima parte pe care o poti citi aici)

Praga are atat de multe de oferit incat 3-4 zile, si nici alea intregi, nu iti sunt suficiente. Cred ca 3-4 saptamani ar putea fi o varianta mai buna ca sa apuci sa cunosti cu adevarat orasul, si sunt sigura ca ar fi minunat sa le petreci acolo. Daca in prima dupa amiaza petrecuta acolo nu prea stiam ce e de capul nostru si preferasem sa ne plimbam, a doua zi am luat cartea in mana si am decis sa vedem Hradcany (cetatea sau castelul) si Zlata Unlicka (Ulita de Aur), sa ne plimbam prin Mala Strana (orasul mic) si Josefov (cartierul evreiesc) si sa nu lasam sa treaca ziua fara sa revedem Staromestske namesti si podul Carol. Stiam ca e mult dar ramanea sa decidem la fata locului cum le vom imparti în cele doua zile întregi disponibile.

Pe 26 mai 2007 era deja foarte cald, vara se instalase si soarele, plus oboseala, plus putinele ore dormite, dadeau un egal de cap semimahmur, virgula picioare lesinate. Si abia ajunsesem la vechile scari ale castelului care duceau, intr-o panta lina dar obositoare, la intrarea prin poarta estica. Muzeul jucariilor parea o idee tentanta dar nu mai tin minte de ce nu am intrat, cred ca era un mare afis cu Barbie care ne-a taiat entuziasmul si curiozitatea. Ulita de aur era si ea imediat pe dreapta, dar am decis sa facem mai intai un tur al cetatii si sa ne intoarcem acolo mai tarziu.

Catedrala Sfantul Vit
In piata Sfantul Gheorghe am privit cu incantare in jur, apoi ne-am asezat la coada lunga ce se formase pentru intarea in catedrala. Stateam acolo multumiti de umbra si “amenintati” de formele înfricosatoare ale garguielor, ce pot sa te duca cu gandul la dementorii din Harry Potter. Asteptarea insa a meritat, interiorul catedralei fiind coplesitor. Am fi putut petrece acolo ore pentru a descoperi toate detaliile si cele 19 capele insa stiam ca nu avem timpul acesta.

Mi-au ramas puternic intiparite in minte:
- capela Sf Vaclav, cea mai mare si cea mai frumoasa, capodopera gotica impodobita cu 1345 de pietre semipretioase;
- sarcofagul de argint al Sf. Jan Nepomucky, o bijuterie enorma din argint, incadrat de valurile grele ale unui imens baldachin;
- statuia cardinalului Schwarzenberg, rugandu-se intr-o lumina ce parea ca vine direct de la Dumnezeu.

Dupa ce am urcat in turnul cu clopote pentru a observa panorama orasului si podurile aliniate de pe Vltava, dominate bineinteles in frumusete de podul Carol (oglinda oglinjoara, care e cel mai frumos pod din Praga?), am iesit sa admiram fatada sudica si Poarta de Aur, cu minunatul sau mozaic. Piata laterala generoasa ca spatiu ne-a creat conditii optime pentru adoratie, fata de portalui vestic, unde nu ai suficient loc de pasit in spate pentru a reusi sa privesti relaxat in sus iar inaltimea catedralei te sufoca in spatiul mic ce ramane pana la urmatoarele ziduri.

Presupun ca am observat atunci, in plimbarea in jurul catedralei, si statuia Sfantului Gheorghe rapunand balaurul, bronz realizat in 1373 de mesterii aurari Martin si Gheorghe din Cluj, la comanda regelui Karel IV. Ma rusinez de ignoranta mea si de faptul ca am aflat acest fapt abia acum, asa cum nu am stiut nici ca o copie a acestei lucrari este langa Biserica Reformata Centrala din Cluj. Pe care am vazut-o deasemenea, fara sa fac vreo legatura si fara ca mintea mea sa imi traga macar un mic semnal de alarma, sa pot macar spune acum “mi s-a parut mie” in loc de “ce toanta sunt”! Ei bine, sunt toanta si nu mi s-a parut nimic familiar cand am revazut-o in Cluj, ba mai mult, am avut nevoie de ajutorul unei prietene ca sa o localizez in memorie. Multumesc Hera!
Dar sa trecem peste acest intermezzo autocritic si sa invatam din el ca “nu mai facem asa”. Ar fi trebuit sa petrecem intreaga zi in cetate, ar fi trebuit sa ne documentam cum trebuie, ar trebui in general sa acordam mai mult timp locurilor pe care le vizitam. Despre asta am vorbit deja in “Ne plimbam sau alergam?” si acest mic exemplu, cu riscul de a ma pune pe mine intr-o lumina proasta, poate va face macar o lumina mica in mintea celor mereu grabiti.

Am amanat si vizita la Palatul Regal pe mai tarziu si am trecut prin urmatoarele doua curti ale cetatii, ajungand la prima curte (curtea de onoare) si la Poarta Gigantilor, marcata de insemnele Mariei Theresia si doua grupuri statuare de proportii.

Intre timp ni se facuse cam foame, asa ca vom face o pauza de masa, va las cu amintirea unui pranz delicios luat intr-o gradina intima, cu aer rustic, usor frantuzit.

Pofta buna si povestea continua aici …

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, scrie despre călătoriile pe care le face cu familia sau cu motocicleta, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.

Roxana

Website-ul meu
Urmareste-ma pe Twitter