Haihui prin Europa 14

ULTIMUL EPISOD

A doua zi la ora 14 pompa de benzina era la locul ei pentru alti 130E (se dusesera dracu’ banii pentru locu de veci) si ma desparteam de prietenii mei spanioli, nu inainte de a-i oferi o mica plimbare Albei, in timp ce ma gandeam ca am cunoscut niste oameni cu O mare pe drum. M-am chinuit un pic in Franta din cauza benzinariilor care se inchid mult prea devreme si a sutelor de sensuri giratorii care realmente te fac sa inebunesti cu zile. Blanoasa in afara de ceva probleme cu starterul nu a mai avut pe drumul de intoarcere desi as fi vrut sa-mi fac niste prieteni si in Elvetia. Minunata tara. Pe drumul de intoarcere chiar nu a mai contat ca erau inchise campingurile cand ajungeam. M-am strecurat inauntru si in Berna si in Viena, am platit dimineata la plecare si nu au fost probleme.

In tara am ajuns noaptea. Mai aveam 280km (parca) pana in Petrila si inchideam cercul (desi m-am uitat pe harta si traseul seamana mai mult cu o p_la). A fost una din cele mai grele parti din tot traseul. Drumurile din Romania. Era intuneric bezna, indicatoare ioc, asfaltul prost, acolo unde era, dupa Arad era raschetat pe kilometri intregi, exact in acelasi stadiu ca si cu aproape o luna jumate in urma, am luat la faze lungi in ochi de am damblagit, tot felul de idioti se incapatanau sa depaseasca pe linia continua acolo unde exista, lipsa marcajului de orice fel pe portiuni lungi si ceata densa pe masura ce ma apropiam de Petrila. Vad un semn “alte pericole” si-mi aduc aminte de lumea civilizata: atentie asfalt provizoriu, atentie asfalt alunecos, atentie la 150 de metri iesire pentru basculante, orice era de atentionat stiai ce urma… la romani insa lucrurile sunt mai simple: Ie alte “pericole” bei dasteptule, unde te crezi… cat ma amuzam gandindu-ma la asta pur si simplu s-a terminat asfaltul, asta insemna “alte pericole”… puteau sa scrie mai simplu pe un panou: ai sa crapi si n-ai sa stii de ce. Reusesc cu chiu cu vai sa o stapanesc pe macadamul ud si sa urc “bordura” cu care se termina macadamul si reincepe gluma aia care se numeste drum. Nimeresc Petrila exact inainte sa inchid ochii (si ca sa ca sa fiu trezit dimineata de Zilele Petrilei).

Nimeresc si blocul Doamnei Barbu si, pentru ca doamna Barbu dormea la 3 jumate noaptea (culmea) , stau la o palavra cu Mitzu si Igor. Dupa 43 de zile si 12000km. Ai lasa-ma… in apa ? murmura Igor, expunerea mea fiind puncatata din timp in timp si de cate un Wow! din partea lui Mitzu.

citeste episodul anterior

Lista cu toate episoadele acestei aventuri o gasiti in Introducere

ATAT TEXTUL CAT SI IMAGINILE APARTIN IN TOTALITATE AUTORULUI RADU VIOREANU SI NU POT FI PRELUATE, COPIATE, MODIFICATE, IN TOTALITATE SAU PARTIAL, FARA ACORDUL PREALABIL AL ACESTUIA.