Chenonceau. Zidurile lui spun o poveste. Povestea unui rege, Henry al II-lea, si a doua femei, Diane de Poitiers si Catherine de Médicis. Prima e iubita, careia regele ii daruise Chenonceau, cea de-a doua e sotia, obligata sa astepte moartea lui Henry pentru a-si alunga rivala si a pune stapanire pe domeniu. Ea e cea care va construi cele doua galerii peste Podul Dianei, dand castelului aspectul actual.
Pentru mine, Chenonceau are un aer de poveste, ca de altfel toate castelele de pe Valea Loirei. Odata ce a patruns in interior, calatorul nu ar fi deloc mirat sa il vada pe Alexandre Dumas rescriind cu un aer preocupat pasaje din Cele doua Diane, carte care a facut-o cunoscuta in lumea intreaga pe Diane de Poitiers. Istoria castelului se impleteste cu cea a stapanelor sale, de unde si numele de ‘Castelul Damelor’. Pot fi vazute, de altfel, in muzeul de ceara care le este rezervat, unde sunt reprezentate in marime naturala (e un fel de Madame Tussauds la o scara mult mai mica, desigur). Insa pentru o clipa, daca ne punem imaginatia la incercare, aproape ca putem vedea personajele prinzand viata si spunandu-ne istoria lor…
Chenonceaux (nu, nu e o greseala, numele localitatii se scrie cu x iar cel al castelului fara, pentru a se face diferenta) e situat la o ora si jumatate de Paris cu TGV-ul, sau trei ore cu Corail1 (fratele francez al acceleratului). In general, pretul biletului dus-intors se ridica la 50/ 60 de euro, insa rezervand din timp puteti avea reduceri. Sau puteti merge cu masina, fara sa depindeti de vreun orar, asa cum am facut noi. Pregatiti-va vizita: puteti descarca pe Ipod sau pe MP 3 player, de pe site-ul oficial al castelului, un comentariu audio de 45 de minute, pretul fiind de 3 euro. Din pacate, pe site e disponibila doar versiunea franceza. Veti avea mai mult succes cu alte limbi la fata locului unde gasiti inclusiv limba romana, cel putin pentru ghidurile in scris care au si marele merit de a fi gratuite.
Iar locul… e unic!Aleea care duce la castel e strajuita de o parte si de alta de copaci seculari, iar el, castelul, iti taie respiratia. Nu degeaba e pe locul doi ca numar de vizitatori in Europa, dupa Versailles. Pentru cei care nu apreciaza vizitele interioare ale cladirilor vechi si sunt interesati in primul rand de exterior, exista, in lunile de vara, o vizita nocturna a gradinilor iluminate, pe muzica de Corelli. Pe noi ne asteptau alte orizonturi, asa ca nu am reusit sa facem cunostinta indeaproape cu repertoriul tenorului italian.
Ne-am intretinut totusi o vreme cu damele regelui, admirandu-le costumele de epoca. Vremea intrigilor a trecut insa. Acum stau cuminti si isi asteapta vizitatorii. Sau cine stie, poate supravegheaza din umbra confectionarea decoratiunilor florale prezente in aproape fiecare incapere, adevarate opere de arta efemere. M-a impresionat in mod deosebit capela, dar daca stau sa ma gandesc mai bine, ce nu m-a impresionat? Totul, de la mobilier, la tablouri, la stilul renascentist, la imaginea castelului reflectata in raul Cher… Iluzia optica e perfecta, senzatia de plutire, cat se poate de reala…Iar despre labirintul din gradina ce sa mai zic? Ma asteptam sa vad vreo pisica de Cheshire sau pe Alice aparand de dupa vreun tufis…
La puncte negative, as trece caldura lui august plus numarul foarte mare de turisti. Ideal e sa vizitati castelul in afara sezonului turistic, adica in perioada octombrie-martie, cand e mai putina lume, plus ca decoratiile de Craciun sunt magice! De prin opt decembrie pana in trei ianuarie, daca e sa avem incredere in site-ul oficial al castelului2, o mare de ingerasi, de porumbei si de brazi de Craciun decorati in auriu si alb vor invada Chenonceau, pentru a simboliza pacea in lume sau un kitsch desavarsit, depinde de punctul fiecaruia de vedere!
Cat despre vizita mea, simteam ca as putea petrece ore in sir plimbandu-ma in gradinile castelului sau (marele meu regret!) facand o plimbare cu barca pe Cher, dar mai aveam un obiectiv in ziua respectiva: Chambord, pe care ardeam de nerabdare sa-l vad. Asa cum stim cu totii insa, socoteala de acasa… Ne lasaseram masina putin mai departe de castel, iar eu avusesem ‚inspiratia’ sa las la vedere un rucsac in care aveam cateva haine. Mare greseala! Cineva a fost destul de curios sa vada ce continea, a spart masina si dus a fost cu el, asa ca Chambord-ului i-a luat locul comisariatul de politie. Sa mai spun ca daca pana atunci cerul era relativ senin, in cinci minute s-a umplut de nori, a inceput o ploaie torentiala, iar mie imi lipsea cu desavarsire ceva si anume geamul din dreptul pasagerului dreapta? Una peste alta, a fost insa o zi frumoasa, chiar si dupa privirile politistilor francezi carora nu le venea sa creada ca inca una si-a lasat rucsacul la vedere (turistii astia, nu se mai invata odata minte!!!). Chambord ramane pe data viitoare, atata tot.
1. Puteti rezerva biletele de tren din Romania, cu un card in euro, de pe site-ul: www.tgv-europe.com Le puteti retrage apoi in orice gara/reprezentanta SNCF din Franta folosind cardul respectiv si numarul de dosar care va este furnizat la sfarsitul tranzactiei de pe Internet
2. Pentru mai multe informatii accesati site-ul oficial, disponibil in engleza, franceza si spaniola: www.chenonceau.com
Impresii scrise de: Alina Danciu
Perioada calatoriei: august 2009
Articole similare: Palatul ideal
Ti-a placut acest articol? Nu uita sa votezi, e simplu, vezi mai jos
Iti multumim!
e super acest palat……
Da, merita vizitat castelul…ca de altfel toata Valea Loirei…
Da, si eu am Valea Loirei pe lista…
O mica remarca daca imi permiti: nu este nevoie sa ai un card de euro sa poti cumpara ceva de pe tgv-europe.com si in general de pe un site. Cardul poate fi in orice moneda si conversia se face automat in moneda ceruta de site.
Despre articol pot spune ca este impresionant si foarte frumos redactat. Felicitari!
Multumesc mult! E foarte bine daca se face automat conversia, eu am fost rugata de multe ori sa cumpar bilete cu cardul meu in euro pentru ca nu se putea cu cardurile in lei, acum poate depinde si de ce card in lei era vorba. Oricum orice precizare e binevenita!
Excelent articol, Alina!
Sper sa am posibilitatea sa vizitez cat mai curand Valea Loirei, iar articolul tau imi va tine loc de “ghid”.
Ma bucur ca ti-a placut!
astept povestea Chambordului!!!!:)
De cum il vad o sa ii spun si povestea!
Articolul tau este interesant insa fotografiile sunt … neatragatoare. Pentru ca efectul creat sa fie total, ar trebui poate introduse in articol… ca sa te insoteasca virtual pe masura ce inaintezi in povestire. Asezate la sfarsit, nu au forta, nu exprima nimic!
Multumim de sugestie, vom incerca de acum inainte sa le inseram asa!
Multumesc, Cristina!
e foarte interesant!!!!mie imi place foarte mult…
Delia, am impresia ca ai spus-o de doua ori! Daca nu Delya nu e aceeasi persoana cu d3ly scuze