Daca in intro am facut cunostinta cu participantii la aceasta iesire, e timpul acum sa dau drumul la poveste si sa va explic cum poti sta aproape 3 zile in spatele unor ziduri fara sa te plictisesti … si tineti cont, zidurile acelea arata cat se poate de militare!

Am iesit vineri pe la 11:00 din Bucuresti si, inarmati cu resurse suplimentare de rabdare  si dulciuri, am cucerit nesperat de usor marile redute: Dealul Negru, Valea Oltului sau legendara coada de la Sebes.
Am ajuns asadar la Arsenal Park la timp pentru a ne bucura de un final de zi fabulos.

Am ales camera in care patul sta frumos pe tun, la propriu! Acesta este totusi foarte confortabil si suficient de mare incat sa nu existe riscul de a pica din el… lucru care, de la inaltimea respectiva, ar fi usor neplacut. Mobilierul militar reconditionat si restul accesoriilor in vesminte camuflate de prin camera este cat de poate de real, nu e doar de reclama! N-am stat sa studiem prea mult camera, dar am bifat ca are caldura si centrala proprie, are TV (nu ca ne-ar fi interesat, dar poate vrea cineva sa stie), are dus si apa calda, are chiar si minibar – ai tot ce iti trebuie ca sa primesti din militarie doar aroma aventurii nu si conditiile ei reale.

Insetati fiind, ne-am grabit la adapat. Activitate ce s-a produs cu spor pana la gratar si in timpul focului de tabara. Cine mai doreste, cine mai pofteste, avem kile multe de poze cu focul de tabara de la Arsenal Park, putem deschide un magazin online!

Berea, vinul, tzuica sau afinata au curs in valuri iar veselia si-a facut loc de parca am fi sarbatorit cine stie ce victorie. Ca o urmare fireasca (sau poate ca nu?) motoarele buggyurilor au inceput sa zbarnaie prin noapte iar cei care au cautat cu tot dinadinsul au gasit si noroi si aventura … dar sa nu povestesc despre ceea ce nu stiu decat din auzite!

Stiu sigur ca atunci cand am plecat la culcare era neobisnuit de devreme pentru o petrecere. Sa tinem totusi cont ca incepusem odata cu gainile!

Numai bine, asta a facut loc la inca o zi plina. A doua zi de dimineata as mai fi motzait eu dar capul familiei s-a trezit cu chef de joaca si deh, ca o sotie supusa ce ii sunt am raspuns cu “sa traiti!” si am fost gata fresh de instructie. Instructie care nu a avut loc, slava domnului! Am inteles insa ca cine vrea poate sa aiba parte si de aceasta experienta. Noi am optat pentru chestii mai relaxante, o plimbare cu buggy (costumul moto de ploaie e si acum plin de noroi, ce inspirata am fost sa il iau!), o alta plimbare cu bicicletele, trasul cu arcul sau trasul cu pusca.

La airsoft si lupte de guerilla eu personal m-am abtinut. Sunt o fire pacifista si, oricat de Zoe Barbata m-as da, nu aveam chef de o portie de vanatai asa, cum sa zic, gratuit! Dar baietii implicati in jocul care se desfasoara foarte serios, dupa toate regulile, au venit foarte incantati si sunt sigura ca l-ar recomanda si altora. Nu e cu lopatzele – e cu arme, nu e in nisip – e prin noroiul din padure, deci cred ca isi aduce intr-un mod convingator aportul la sentimentul de „sunt barbat, ce <bip> mea!”. Ceea ce este sanatos, daca ne gandim la ce sunt in stare femeile sa faca pentru a se simti femei… OK, fiecare sex cu jucariile lui, fara discriminari!

Seara am trecut din nou la o ocupatie unisex: foc de tabara, bere, gratar. Adunarea a fost mult mai linistita si mai relaxata iar somnul meu ramas restant de dimineata si-a spus din nou cuvantul la o ora matinala. In camera am mai baut o bere ca soldatii, cu ochii in televizor – o, ce ocupatie, acasa nu ne permitem luxul asta! – si am adomit obositi si incantati!

Urmatoarea dimineata ne astepta umeda si inorata. Gata, pana aici tinuse permisia la soare! Era ca si cum ne-ar fi zis: v-ati facut de cap suficient, sa nu va mai vad pe aici! Nu ne-am opus, stiam ca oricum trebuie sa plecam. Asa de sfidare totusi, ne-am dus sa mai jucam un minigolf, printre frunze si balti. Pe drum m-am uitat cu ciuda la terenurile de tenis… de ce oare n-am jucat tenis ieri?!? Nu stiu, cred ca am fost coplesiti de atatea variante si am uitat pur si simplu.

Am finalizat cu o ciorbita calda – care ar fi fost perfecta daca nu ar fi avut asa de mult delikat in ea – si … „hai liberare”! Culmea, nu am simtit nici o bucurie la plecare, ba am mai avut parte si de un drum spre Bucuresti oribil. Pe scurt: ploaie, ceata, accidente la greu cu urmari urate, blocaj la intrarea in Bucuresti de pe la kilometrul 18, provocat bineinteles tot de un accident – pentru variatiune, de data aceasta erau vreo 5 masini implicate!

Noroc ca amintirile placute pe care le avem de la Arsenal Park ne fac sa uitam unde stam si ca in tara asta mai apar locuri si oameni care sa demonstreze ca se poate, ca exista idei si vointa de a le pune frumos in practica. Bineinteles ca la partea de „pus in practica” se pot gasi minusuri, ca finisajele mai lasa de dorit pe ici pe colo, ca toate bicicletele ar trebui sa aiba frane chiar daca sunt oferite gratuit, ca buggyurile au nevoie de reparatii serioase. Dar daca stam bine si ne gandim cui se datoreaza aceste neajunsuri? Nu echipelor care au lucrat la amenajare? Nu bravilor romani care atunci cand dau de un mecanism pe roti care nu le apartine fac tot posibilul sa ii incerce si sa ii depaseasca limitele? Ce sa mai zic? Toate aceste mici probleme se vor rezolva probabil pana in sezonul cald si, chiar daca le veti mai intalni, va pot asigura ca personalul deosebit de amabil si prietenos va face tot posibilul sa depasiti orice nemultumire.

Va invit de aceea cu toata increderea sa veniti sa va luptati cu plictiseala in giganticul parc verde de la Arsenal Park. Nu faceti greseala sa ajungeti sambata ca sa plecati duminica pentru ca va va parea rau si nu o sa aveti timp sa incercati nici 50% din ceea ce puteti face pe acolo.
Si daca aveti si asa ceva in dotare, luati cu voi si copilul! Dincolo de locul special amenajat, intreg spatiul poate sa devina un loc de joaca iar aerul din jur e suficient cat sa vreti sa il lasati toata ziua sa zburde dupa placul inimii!

Rezumat pentru cei care nu au rabdare sa citeasca: e de bine, jos palaria Arsenal Park!

Mai multe detalii gasiti aici: arsenalpark.ro

Mai multe fotografii in Albumul lui Alex

Articolul care m-a ajutat sa castig acest premiu si sa particip la aceasta experienta: Cum n-am vazut Piatra Neamt

Impresii scrise de: Roxana

Perioada calatoriei: Noiembrie 2009

Ti-a placut acest articol? Nu uita sa votezi, e simplu, vezi mai jos 🙂 Iti multumim!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!