Ştiam eu că exişti, Moş Crăciun!

Acest articol nu poate fi citit de către copii nici măcar cu acordul sau împreună cu părinţii ori familia!

„Vrei să spui că Moş Crăciun nu există?” O surprinsesem pe mama punându-mi cadourile sub brad şi acum o priveam dezamăgită. Verdictul a căzut nemilos. „Nu, nu există, aşa cum nu există nici Moş Nicolae. Există însă un spirit al sărbătorilor, aşa cum există dorinţa de a face o bucurie celor dragi. Fiecare dintre noi poate fi Moş Nicolae sau Moş Crăciun”. Dar cui să îi pese de explicaţii raţionale? Bănuielile îmi fuseseră confirmate. Eram conştientă că pierd ceva ce cu greu voi mai regăsi şi simţeam cât îmi vor lipsi lumea vrăjită şi Moşul sfătos şi bun, care cutreiera lumea în lung şi-n lat, prin nămeţi, pentru a aduce zâmbete pe chipurile copiilor. Sunt convinsă că fiecare dintre noi visează, în secret, un loc în care să regăsească emoţia acelor timpuri în care magia era cât se poate de reală.

Mă întreb însă… cum e mai bine? Să credem în Moş Nicolae/Moş Crăciun cu riscul de a fi dezamăgiţi mai târziu sau să nu credem deloc? Am citit recent un articol în care un psiholog afirma că este benefic pentru cei mici să creadă în existenţa Moşului, pentru că, în acest fel, vor fi mult mai responsabili şi mai atenţi faţă de regulile şi indicaţiile părinţilor şi ale societăţii. Dacă le respectă, vor beneficia de răsplată, iar dacă nu sunt ascultători, vor fi „mustraţi” prin intermediul cadourilor. Se pare că dimensiunea imaginară a sărbătorilor e foarte importantă pentru ei. Dacă mă gândesc bine, aproape fiecare joc al copilăriei se petrecea în mare parte într-o lume populată cu zâne, dragoni sau cavaleri. De câte ori nu am spus oare „Hai să ne jucăm de-a …?” şi aici urma o întreagă listă, după preferinţele fiecăruia? Da, hotărât lucru, copiii au nevoie de această lume imaginară. Mai târziu, vor învăţa să asocieze Moşul cu generozitatea şi cu plăcerea de a face o bucurie celor dragi. Dar noi, adulţii, cum facem să regăsim magia acelor timpuri? Dacă suntem destul de norocoşi, poate vizitând Strasbourg, veritabila capitala a Crăciunului!

Strasbourg, cu celebra-i catedrală, în jurul căreia în perioada sărbătorilor (28 noiembrie – 31 decembrie) este oraşul în care prinde viaţă cel mai vechi târg de Crăciun din Europa, ce va sărbători anul acesta cea de-a 440-a ediţie. Ambianţa care domneşte odată cu căderea serii, mirosul de ciocolată caldă şi de scorţişoară, strălucirea ghirlandelor creează o atmosferă unică. Ştiam eu că exişti, Moş Crăciun! Altfel, ce rost ar mai avea bradul uriaş din piaţa Kléber, care atrage toate privirile, sublimând frumuseţea clădirilor din jur, tipice pentru Alsacia… Fotografiile vorbesc de la sine!

Iar cine spune Alsacia şi târg de Crăciun, spune şi pain d’épices, un fel de turtă dulce pe limba lui Eminescu sau gingerbread pe cea a lui Shakespeare. Aceasta este, se pare, originară din China, reţeta răspândindu-se în Evul Mediu şi în alte ţinuturi. Europenii au descoperit-o odată cu primele cruciade, tradiţia asociind-o cu sărbătoarea Sfântului Nicolae, cum i se spune în Franţa.

Şi pentru că noi, românii, îl aşteptăm în curând pe Moş Nicolae, şi pentru că sunt convinsă că cititorilor site-ului Lumea Mare le plac provocările, iată o variantă simplă a reţetei de pain d’épices. Dacă eu am reuşit-o… atunci oricine poate să o facă. Bine, recunosc, eu am avut ajutor,  însă vă asigur că efortul merită şi nimeni nu vă interzice să faceţi la fel ca mine! Gătiţi în doi sau chiar trei, patru! Cei mici vor fi mai mult decât încântaţi să participe!

Pain d’épices

Turtă dulce

Timp de preparare: 10 min.
Timp de coacere: 40 min.

Ingrediente :

250 g. miere
125 ml. lapte
50  g. unt
250 g. făină
15 g. zahar (preferabil zahăr brun)
1 lg. scorţişoară, coajă rasă de portocală
un praf de copt
un praf de sare

Amestecaţi făina, zaharul, scorţişoara, coaja de portocală şi praful de copt într-un bol. Încorporaţi apoi mierea şi untul în laptele încălzit în prealabil.  Lăsaţi compoziţia pe foc până se omogenizează, amestecând în continuu.

Odată ce aţi obţinut o pastă omogenă, luaţi-o de pe foc şi adăugaţi-i restul ingredientelor.
Pentru coacere, folosiţi o tavă de chec. Se lasă la cuptor aproximativ 40 de minute, în funcţie de tipul acestuia, la 180°.
Aşa-i că nu e complicat? Poftă bună!

În următorul articol, e rândul Lorenei să îşi dezvăluie secretele culinare!

* Mai multe informaţii despre târgul de Craciun din Strasbourg şi despre oraş în sine găsiţi aici, aici şi aici
* Şi dacă tot sunteţi în zonă, vă recomand să vizitaţi Gertwiller, aflat la 28 de km de Strasbourg. Cei mici vor fi mai mult decât încântaţi să descopere căsuţa lui Hansel şi Gretel, precum şi Le Musée du pain d’épices.

Scris de: Alina Danciu

Perioada călătoriei: decembrie 2008

Ti-a plăcut acest articol? Nu uita să votezi, e simplu, vezi mai jos Iţi mulţumim!

Mulţumiri speciale Oficiului de Turism din Strasbourg şi implicit fotografilor Bernard Naegeln, Airdiasol- Rothan şi Aurélie Cottier, care mi-au spus la dispoziţie fotografii cu târgul de Crăciun.

Tous nos remerciements à  l’Office de Tourisme de Strasbourg, qui nous a gracieusement mis à disposition les photos du  Marché de Noël de la ville, ainsi qu’aux photographes Bernard Naegeln, Airdiasol- Rothan et Aurélie Cottier.

Articole similare:

Viena pentru copii

Decembrie, in Viena

Prima iubire: traducerile. A doua: sociologia. "Pariziancă" de sapte ani deja, Alina crede cu tărie în acest proiect şi în echipa din jurul Roxanei. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, să le afle pasiunile, locurile preferate… diversitatea e fascinantă!

Alina

Website-ul meu
Urmareste-ma pe Twitter  

3 Comentarii la “Ştiam eu că exişti, Moş Crăciun!”

1. Mircea says:

   November 18, 2009 at 5:47 pm

   E frumos Strasbourg… Cand am fost acolo insa ploua foarte tare.
2. d3ly@ says:

   November 18, 2009 at 6:57 pm

   super articolul!!!!!!!!!!!!o sa incerc shi eu sa fac cu mami turta dulce!!!
3. Alina says:

   November 18, 2009 at 7:28 pm

   Sper sa ai vreme mai buna data viitoare!