Sărbătorile Galaţiului, 28-30 noiembrie

ÎNCĂ UN MOTIV SĂ VII AICI

Eu mi-s Gălăţean şi tare-s mândru de originile mele de moldovean. Cum toţi străinii când aud de România ştiu să zică doar Dracula şi eventual Ceauşescu, aşa şi pe toţi cei pe care i-am auzit vorbind de Galaţi ştiau două lucruri:  Combinatul Siderurgic (Arcelor Mittal – mai nou) şi că aici se mănâncă peşte. Aveam prieteni care poposeau special să mănânce un peşte în drumul lor spre nordul Moldovei. În combinat am lucrat 5 ani şi nu îţi recomand să mergi nici măcar să-l vizitezi, poate doar dacă vrei să faci un film de groază. Cât despre peşte, nu cred ca în restaurante se aduce proaspăt, ci tot congelat. Asa că, poate doar să vii să-ţi pescuiesti singur masa. Şi ai unde sa o faci: lacul Brates, râul Siret şi Prut, fluviul Dunărea. Dacă vrei să prinzi peşte proaspăt, dar nu pescuit de tine, vino în aprilie, de Sarbatoarea Scrumbiei! Ai de unde alege!

Daca este să mă întrebi pe mine, îţi recomand alte lucruri de facut, alte locuri de văzut, alte momente ale anului în care să vii la Galaţi. Iar cea mai mare sarbatoare a oraşului, unde an de an se înghesuie câteva mii de oameni – fiind implicate instituţii de cultură artistice şi de învăţământ – este chiar cea care îi poartă numele. În 1992, la iniţiativa autorităţilor municipale şi a Episcopiei Dunării de Jos s-a desfăşurat prima Sărbătoare a Galaţiului de ziua protectorului  orasului – Sfântul Andrei. Durează 3 zile ca-n povesti: 28, 29, 30 noiembrie. Circulaţia se opreste pe străzile principale pentru a face loc carnavalului din aceste zile. Cai, caleşti, parade, oameni ce se costumează ca la o petrecere de Halloween – de la ochelari sclipicioşi, brăţări luminoase, pălării de clovn, până la cele mai morbide costume, de vrăjitoare, “mortaciuni” cu sicrie ori zombie. Sufletul petrecerii ramâne masca din “Scary movie”, ea fiind nelipsită sărbătorilor în fiecare an. A, şi nu lipsesc pocnitorile. Îţi vâjâie capul şi geaca pe tine la orice pas, deşi au fost interzise.

Imaginează-ţi că cele două sensuri de mers de pe strada principală a Brailei, sunt pline ochi de lume. Se merge ca la o ceremonie, se râde, se cântă, se bea, se mănâncă. E un adevărat carnaval! Marginea străzilor a fost transformată de comercianţii veniţi din toate colţurile tării într-un adevărat iarmaroc. Tigăi, oale, fluiere, căni, steguleţe, vin, ţuică, mici, bere, pălării, opinci, toate cu amprenta zonelor din care provin. Mulţi dintre ei aşa îşi câştigă existenta: îşi iau taraba cea plină de briz-brizuri şi trec pe la toate sărbătorile din ţară. Aşa se face că găsim unguri care abia ştiu să vorbească româneşte ce-ţi întind paharul de ţuică sau ce-or fi avut ei acolo, ca eu nu am înţeles.

Pe faleză – la elice – şi la Casa de Cultură a Sindicatelor au loc în aceste zile concerte simultane ce au adus în fata gălăţenilor trupe diferite ca stil, de la Stefan Banica Jr, K1, Ro Mania, Antract, 3 Sud Est, Vita de Vie, Racla, Proconsul pana la artisti de muzica populara. Anul acesta Voltaj, Hi-Q, Ana-Maria Ferenz, Provincialii, Delia, Vasile Şeicaru, Mioara Velicu şi Anca Ţurcaşiu sunt anunţaţi ca fiind cei care vor intreţine cele două scene. Finalul sărbătorilor este marcat de un spectacol de artificii, la terminarea concertelor.

Pentru impătimiţii istoriei, artei şi culturii: Galaţiul a debutat ca o aşezare dacică din secolele VI-V i.Hr., deci are câţiva anişori de istorie. Nu trebuie decât să ajungi într-una din cele 190 de locuri din sălile de lectură ale bibliotecii “V.A. Urechia” şi poţi afla cum în războiul de independenţa şi-a stabilit divizia a III-a sediul la Galaţi sau cum la începutul celui de-al doilea război mondial ruşii au devastat si nimicit oraşul si locuitorii lui. Şi mai avem: muzeul de istorie, complexul  muzeal de ştiinte ale naturii sau grădina botanică (cum ii spunem noi), muzeul de arte vizuale contemporane, teatrul de păpuşi, muzical si dramatic. Am lăsat la urma Casa Memoriala Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României, pentru că are povestea ei. Datorită portului, Galaţiul era cel mai cunoscut oraş comercial de pe aceste meleaguri, înca nu Româneşti. Din acest motiv dar şi pentru că aici işi avea originea domnitorul, Galaţiul ar fi putut deveni capitala Romaniei, dar poziţia de “colţ al hărţii” nu l-a ajutat. Cel puţin aşa mi-a zis un profesor de istorie…
Faleza Dunării. Cuvintele sunt seci şi sunt atât de diferite de la anotimp la anotimp. Cum e să bei o cafea dimineaţa purtat de valurile Dunării pe un ponton sau vaporaş legat la mal? Rolleri, biciclişti sau doar doritori de romantism şi plimbări mână-n mână se înghesuie la o plimbare pe faleză.

Ştiai că în Galaţi avem singura nava cu zbaturi – funcţională – din Europa? Pe vremea când a fost concepută nu se inventase elicea, ea înaintând cu zbaturi acţionate de forţa aburilor. Debutând ca împingător, apoi ca navă pasager având numele “Sarmisegetuza”, in 2003 a fost relansat la apa “Tudor Vladimirescu”, singurul vapor cu zbaturi ce face plimbări pe Dunăre. Motivul pentru care a supravieţuit mai bine de 152 de ani a fost că Băsescu era prea mic pe vremea aia.

Impresii scrise de: Gabi Serea

Ti-a placut acest articol? Nu uita sa votezi, e simplu, vezi mai jos 🙂 Iti multumim!