Sibiu, cerul de acasa

„Aici totul era altcum şi altceva decât trăisem până acum’’ (I. Negoiţescu, Straja dragonilor, Cluj; Biblioteca Apostrof, 1994, p. 197)

Vi s-a întâmplat vreodată, fiind plecaţi mult timp departe de ţară, să priviţi îndelung cerul şi să vi se facă brusc dor de casă? De câte ori aţi simţit nevoia să evadaţi pentru câteva ore din cotidian, într-un spaţiu familiar, cu oameni dragi, care vă primesc cu braţele deschise? Ce păcat că nu s-a inventat teleportarea, zic eu! Dar ce bine că avem amintirile! Iar gândurile mele se îndreaptă acum spre vacanţa de vară şi cele câteva zile petrecute la Sibiu. Între mine şi Sibiu e o dragoste veche. Îl asociez din copilărie cu cerul albastru şi zilele călduroase, lipsite de griji, când singura dificultate ţine de alegeri: Păltinişul, vreun muzeu sau pur şi simplu o plimbare în centrul vechi. Vara trecută, regăsind oraşul, am avut din nou senzaţia aceea de „acasă’’ pe care o aveam la şapte ani, când mă ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.