Faptul că ne simţim bine sau nu într-o ţară are legătură de obicei şi cu bucătăria de acolo, de unde ideea de a lansa o provocare colaboratorilor şi cititorilor LumeaMare: împărtăşiţi cu noi secretele culinare ale locurilor pe care le-aţi vizitat! Personal, mi-am dorit mereu să aflu mai multe despre mâncarea chinezească, pe care o ador!
Încep eu această călătorie, cu o reţetă reprezentativă pentru Lorena, regiune aflată în Nord-Vestul Franţei. E singura regiune franceză mărginită de trei ţări: Belgia, Luxemburg şi Germania. Împreună cu Alsacia, o parte a Lorenei e anexată Germaniei în 1871; cele două regiuni vor fi redate francezilor abia în 1919. Această înstrăinare a marcat puternic Franţa, aşa cum a făcut-o de altfel, în 1916, şi bătălia de la Verdun, una din cele mai sângeroase din cel de-al doilea război mondial. Aţi ghicit, Lorena nu e Coasta de Azur, dar asta nu o împiedică să aibă farmecul ei! Nancy sau Metz pot rivaliza cu orice oraş european încărcat de istorie şi de cultură, iar munţii Vosges nu-s poate la fel de semeţi ca Alpii, însă au cel puţin la fel de multe de oferit… Începusem însă să scriu un articol despre gastronomia acestei regiuni – voi începe prin a vă spune că fructul aflat la loc de cinste e… corcoduşa. Vă voi face probabil să zâmbiţi când o să menţionez existenţa Consulatului Corcoduşei de Lorena, menit să apere interesele fructului! Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt, convingeţi-vă vizitându-le site-ul. Aşa-i că vedeţi cu alţi ochi ‘la mirabelle’, cum i se spune în franceză ?
Cei care cunosc cât de cât Franţa ştiu deja că mă refer la quiche lorraine, nume derivat probabil din germanul küchen (prăjitură). Am ales o reţetă foarte simplă, care nu presupune prepararea unui aluat, aşa cum vrea în mod normal tradiţia.
Quiche lorraine
Timp de preparare : 10 min.
Timp de coacere : 40 min
Ingrediente:
½ l de lapte sau de smântână lichidă
3 ouă
120 g de faină
100 g de caşcaval ras
250 g şuncă tăiată bucăţi
Preparare:
Rezultatul seamănă cu o pizza generoasă, după cum puteţi vedea în poza de mai sus.
Mda, sor-mea sta prin zona. Intr-o seara, am pregatit o masa traditionala romaneasca, cu niste mici pe care aici in tara nici macar un caine hamesit nu i-ar fi mancat, de uscati ce erau, dar frantujii au fost incantati. Asa ca a doua seara s-au hotarat sa pregateasca ei ceva specific zonei. Si au adus cu mare tam-tam une belle tarte de mirabeilles. Reactia mea cand am gustat: “A, pai astea-s corcoduse! La noi cresc pe marginea drumului si facem tuica din ele!” Le-a cazut fata, saracii oameni…
Si eu am fost socata sa vad cat de scumpe pot fi corcodusele in Franta, cand la noi sunt pe toate drumurile gratis!Dar nu e rau sa fim diferiti, daca ne-ar placea aceleasi lucruri nu am mai avea nimic de invatat unii de la altii…ca ei de exemplu atunci cu micii de la voi