|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Una dintre cele mai triste imagini care mi-au rămas din copilărie este aceea a unui câine ţinut în lanţ, undeva într-o curte de ţară. Nu m-a impresionat atât de mult captivitatea – poate eram prea mică pentru a înţelege ce înseamnă – cât felul în care animalul se rotea, neobosit, în cercul pe care îl crease de jur împrejurul cuştii. Iarba se mâncase, pământul se bătătorise, iar câinele numit Haiduc – vai ce ironie! – nu îşi găsea liniştea şi nu putea sta locului, încercând cu mişcări de perpetuum mobile să forţeze limitele lanţului.
Mă gândesc că există foarte mulţi oameni a căror viaţă se poate regăsi în această imagine. Cu toţii avem un lanţ de gât şi ne învârtim, mai de bună voie, mai siliţi de societate, într-un cerc bătătorit de: tabieturi, obligaţii, casă, slujbă, familie, prieteni, promisiuni, vise, amăgiri, ziua de salariu, cumpărături la Carrefour, o bere în oraş, un twitter, un forum, o ceartă domestică, o împăcare, un vot, un film, o porţie de nervi, o melodie frumoasă în maşină, o vizită la bancă, un apus de soare, un pahar de vin pe noptieră… Diferenţa constă în faptul că ne legăm singuri. Asemănarea e şi ea izbitoare: dacă ni se dă drumul avem obiceiul de a ne întoarce înapoi.
Există totuşi şi oameni care adoptă un stil nomad. Pentru un an, doi, şapte, hai zece. Nu cred că poţi să fii nomad pe viaţă. Sau poţi? Nu este şi asta tot o formă de captivitate sau dependenţă?
Mă întreb: aş vrea să fiu permanent pe drum?
Dar voi? Ce vă trezeşte dorinţa de a călători? Ce vă aduce înapoi acasă?
Calatorim ca sa cunoastem, sa invatam dar si ca sa ne relaxam..cel putin asta imi vine mie in minte acum. Iar uneori..nu ne intoarcem acasa…ramanem intr-un loc care ne place si ne facem acolo un nou ‘acasa’.
dupa parerea mea calatoriile ne imbogatesc mereu…interesant articolul…as avea doar o mica sugestie,nu ar suna mai bine sedentar in loc de casnic?
posibil sa fi sunat mai bine, multumesc de sugestie
Cred ca nu tine de casnic sau nomad. Ci de spirit, liber sau nu. E mai de interior treaba . Sunt oameni liberi , care nu au iesit din orasul lor in viata lor. Si sunt oameni care calatoresc prin toata lumea, si au un lant foarte scurt. Mi greu sa explic mai bine , asa ca ma opresc
dar nu te opri, de ce?
E foarte interesant ce spui, chiar daca se extinde subiectul…
Ba mi se pare ca e pe fir
. Despre asta povestim la un ceai, cand mai treci prin Cluj
este, stiu… si vin la un ceai cu mare placere!