călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Dec
2009
Pe urmele lui Cioran
‘’Vivere socialiter et collegialiter et moraliter et scholariter’’
(Robert de Sorbon)
Călătorul care ajunge în Paris va vizita negreşit Cartierul Latin. Iar dacă paşii îl vor purta pe bulevardul Saint Michel şi după, pe strada Victor Coussin, va descoperi un loc de care cu siguranţă a auzit, dar pe care poate nu şi-a propus în mod special să îl viziteze.
Universitatea din Paris, numită popular Sorbona, a apărut în secolul al XII-lea, fiind a doua din lume, în ordine cronologică, după Universitatea din Bologna. Cele două personalităţi care i-au marcat istoria sunt teologul Robert de Sorbon şi cardinalul de Richelieu, mormântul cardinalului aflându-se de altfel în capela universităţii. În 1971, Universitatea din Paris a lăsat locul unui număr de treisprezece universităţi independente, patru dintre ele revendicând în prezent o filiaţie cu vechea Sorbona, şi anume : Paris I (Panteon Sorbona), Paris III (Noua Sorbona), Paris IV (Paris-Sorbona) şi Paris V (Paris Descartes), una din facultăţile sale purtând numele de ‘’Facultatea de Ştiinţe Umane şi Sociale Sorbona’’. Fiecare dintre cele patru îşi desfăşoară o parte din activităţi în clădirile istorice ale Sorbonei. Foarte mulţi studenţi străini vin în Franţa atraşi de renumele celebrului locaş de învăţământ, dar şi de faptul că taxele de înscriere sunt extrem de mici faţă de alte ţări, ridicându-se la aproximativ 400 € anual.
Printre românii celebri care au făcut parte din corpul profesoral al Sorbonei, îl putem menţiona pe Mircea Eliade; Eugen Ionescu primise şi el o bursă pentru o teză de doctorat, teză care însă nu a văzut vreodată lumina zilei. Nu îl puteam omite pe Emil Cioran care, proaspăt sosit la Paris, a tras la hotelul Marignan, de pe strada Sommerard nr 13, petrecându-şi o bună parte a vieţii în Cartierul Latin ca etern student şi jurându-şi ca, mai ales, să nu muncească vreodată. Sunt binecunoscute plimbările sale rituale în grădinile Luxemburg sau frecventarea Café de Flore, loc de întâlnire al scriitorilor şi artiştilor din cartierul Saint Germain des Près, unde se spune că, deşi îl întâlnea destul de des pe Jean-Paul Sartre, nu a îndrăznit vreodată să îi vorbească. Spirit liber, şi-a dedicat viaţa operei sale, evitându-şi publicul şi refuzând aproape toate premiile literare care i-au fost decernate. Mitul singuraticului e însă spulberat de frecventele discuţii intelectuale cu scriitorii pe care îi frecventa: Mircea Eliade şi Eugen Ionescu, bineînţeles, dar şi Paul Celan, Samuel Beckett sau Henri Michaux.
Să revenim însă la vizitarea universităţii. Începând cu 11 septembrie 2001 accesul în Sorbona e condiţionat de prezentarea legitimaţiei de student. În cazul turiştilor, e necesară o programare la visites.sorbonne@ac-paris.fr. Puteţi întrezări clădirile şi cu un simplu click pe următorul link : http://www.sorbonne.fr/webcams(acest link nu mai este valabil, din pacate). E drept, aşa nu veţi vedea capela, amfiteatrul Richelieu sau biblioteca, adevărate opere arhitectonice, însă cine ştie, poate data viitoare când treceţi prin Paris nu le veţi rata! Şi poate veţi dori să asistaţi şi la un concert de muzică clasică în marele amfiteatru, care are o capacitate de nu mai puţin de 1238 de locuri.
În imediata apropriere a Sorbonei, la intersecţia străzilor Saint Jacques şi Des Ecoles, veţi găsi Colegiul Franţei, a cărui particularitate este de a oferi cursuri gratuite, care nu au ca finalitate vreo diplomă, oricărui tip de public, în următoarele domenii : ştiinţe matematice, ştiinţe fizice, ştiinţe naturale, ştiinţe filosofice şi sociologice, ştiinţe istorice, filologice şi arheologice. Un post de titular în această instituţie e considerat o înaltă distincţie în învăţământul superior francez, nenumăraţi posesori ai premiului Nobel numărându-se printre profesorii săi. Filosoful Henri Bergson sau sociologul Pierre Bourdieu sunt doar două ilustre exemple. Dacă petreceţi câteva săptămâni în Paris, nu rataţi ocazia unică de a asista la o conferinţă său curs ţinut de o astfel de personalitate. Dacă sunteţi interesaţi, există şi cursuri on line pe site-ul Colegiului.
Să nu neglijăm însă Panteonul, Muzeul Evului Mediu, fântâna Saint Michel sau grădinile Luxemburg, pentru a menţiona numai câteva din faimoasele obiective turistice din zonă! Notre Dame se află la doar câteva minute, fiind punctul ideal pentru a începe o plimbare în cartierul latin, deşi geografic nu face parte din acesta. Numărul de turişti e impresionant, în orice epocă a anului, e deci o idee bună să vă pierdeţi pe străduţele din apropiere de Sorbona, care sunt mai puţin aglomerate, pentru a putea profita cu adevărat de plimbare!
Articole similare:
Chenonceau. Povestea unei pasiuni
Cum am furat o bucăţică de vară la Paris
Reţeta unui picnic la Versailles
Impresii scrise de: Alina Danciu
Perioada calatoriei: decembrie 2009
9 Comentarii la “Pe urmele lui Cioran”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
interesant!!!!
[...] Pe urmele lui Cioran [...]
Foarte fain! Ce pacat ca nu mai functioneaza camera de luat vederi in interiorul Sorbonnei!
Am doar un dubiu: stiam ca Padova e a doua universitate din lume dupa Bologna, oare care o fi adevarul:-)?
Trebuie sa fac sapaturi
Deci: Bologna a fost fondata in 1088, Universitatea din Paris in 1150, iar Padova in 1222.
S-au intalnit Padova cu Parisul aici
Bine, ma multumesc si cu locul trei, mai ales cands vad cine mi-i in fata
Maria, tu nu ai putea fi vreodata pe locul trei! Mai ales ca am luat datele cam rapid de pe Wikipedia. Poate ne lamureste altcineva
eu acuma ce fac??? iau notite???
)
sau imi “rezerv” ghidul personal in Paris?
Va urma, va urma!