Hai la Piatra Neamţ

Am primit aceasta scrisorica de la Raluca Petre, ca participare la Concursul Prieteniei.

Seara buna dragii mei,

Am colindat Romania in lung si-n lat dar un alt “acasa” nu am gasit. E orasul meu natal, de care ma indragostesc de fiecare data cand ma intorc dupa o lunga calatorie. Aici am iubit pentru prima data, aici am avut cele mai mari dezamagiri si tot aici am invatat sa o iau de la capat.

Dar nu am simtit asa mereu. Era ceva normal sa fiu aici,  sa traversez aceleasi strazi zi de zi, sa respir acelasi aer, sa hranesc aceeiasi caini vagabonzi ce ma asteptau la acelasi colt la care ma opream cu prietenele sa fumam o tigara pe furate, sa nu ne vada careva. Asta pana am plecat la facultate.

Abia dupa primul semestru de locuit in Bucuresti mi-am dat seama cat de mult iubesc Piatra Neamtul, ce mult imi lipsesc muntii, draga mea Pietricica de care dadeam cu ochii de fiecare data cand ma uitam pe fereastra, Cozla si  Cernegura, cei doi munti renumiti la noi pentru frumusetea lor dar si pentru festivalurile de muzica ce se tineau pe o scena amenajata aici. Si Bistrita, sarmana apa curgatoare, care a suferit atata poluare, ma facea sa zbor cu gandul in locuri neumblate inca, odata cu trecerea apei pe sub podul de la “caprioara”, cum obisnuiam noi sa numim singurul pod care putea fi trecut si cu masina peste apa.

Pana si Stefan cel Mare din Parcul Central imi lipsea si Turnul sau, impreuna cu Biserica Domneasca din centrul orasului. In fiecare coltisor din orasul asta mi-am lasat cate un strop de copilarie .

Ce multe ar fi scris acum Calistrat Hogas, dar din pacate el se afla doar in chip de statuie in curtea casei memoriale din Piatra Neamt.

Sigur ca s-au schimbat multe, acum avem o partie de schi pe Cozla, avem telegondola pe o distanta de doi kilometri, ce pleaca din fata garii si ajunge in varful Cozlei, avem si telescaun.

Bistrita mea trista, acum mai curata, are in vecinatatea sa un strand in care s-au amenajat piscine si tobogane cu apa, pe timp de  vara si un mic patinuar, pe timp de iarna.

Mai la deal, in amonte, este hipodromul din Piatra, unde s-au organizat balcaniadele in cativa ani si unde, pe la 13 ani am facut si eu pret de doua veri cursuri de hipism. Acum mai sunt 30 de cai, bine ingrijiti, ba mai mult aici se pot lua lectii de echitatie sau se poate inchiria o caleasaca pentru plimbari prin oras.

Daca indraznim sa urcam si mai mult pe Bistrita in sus, vom da de lacul Batca Doamnei si de cetatea Petrodava. In zilele insorite de primavera tarzie si blanda, daca te afli aici, ai senzatia ca Dumnezeu tocmai a trecut pe acolo. Iarba e mai verde, pasarile canta mai cu foc si apa oglindeste raiul.

Si daca ne prinde totusi toamna in Piatra Neamt putem sa mergem la” Festivalul de Teatru”, organizat aici in fiecare septembrie, Teatrul Tineretului fiind renumit ca a dat Romaniei multi artisti cunoscuti ca Florin Piersic. In plus sa nu uitam de muzee, cel de istorie in care cei ce patrund vor descoperi o lume preistorica la un moment dat, o mica pestera amenajata, sau muzeul de arta, acolo unde am cantat si eu la pian in copilarie .

Ei, dragii mei, cam atat. Celelalte va las sa le descoperiti singuri cand veti trece pe la noi prin orasel.

O seara frumoasa si visele sa va poarte in calatorii de neuitat.

Raluca Petre