Leapşa cu principii de viaţă

Săptămâna trecută am primit de la Claudiu o drăguţă de leapşă în urma căreia trebuia să mă apuc şi să îmi declar în faţa marii adunări blogosferice 10 principii de viaţă. Ale mele adică. Şi principiile şi viaţa.

Zis şi făcut… „Făcut” cu puţină întârziere, e drept, dar dacă am „zis” e musai să mă ţin de cuvânt; aşa că iată-mă gândindu-mă de unde să încep şi în ce parte să o iau. Voi alege drumul călătorului, pentru că, după cum se poate observa prin tocmai dinamica acestui blog, treaba asta îmi ocupă cel puţin 60-70% din zi şi din gânduri, deci pot să spun că este viaţa mea. Tot îmi place mie să cred că viaţa este ea în sine o călătorie, aşa că pot găsi şi câteva principii interesante pe post de ghid.

Unu. Destinaţia nu este mai importantă decât drumul. Contrar părerii generale că trebuie să ai un obiectiv clar în viaţă, mie nu îmi iese treaba asta aşa că mă consolez spunând că am un principiu din a mă bucura că sunt acum, aici şi că voi merge mai departe până unde pot.

Doi. E mai bine în doi decât de unul singur. Îţi mai cară cineva bagajul, mai ai pe cine să îţi descarci nervii, mai găseşti o mână caldă să te ajute să treci un hop şi nu te îmbeţi pentru că ai cu cine să împarţi sticla de vin atunci când ai un succes.

Trei. Ei bine, în trei e deja şi mai bine. Dacă simţi că vârsta începe să te scoată de pe traseu, un copil e reţeta tinereţii veşnice.. cu toate problemele ei.

Patru. Drumul în patru nu l-am experimentat. Aşa că trebuie să mă gândesc la altceva.

Aşadar drumurile lăturalnice şi ocolite sunt mai frumoase decât cele principale. Nu am vrut niciodată să fiu pe autostradă. Nu-mi place viteza şi nici monotonia.

Cinci. Niciun loc de pe lume nu trebuie privit prin prisma prejudecăţilor altora. Valabil şi pentru oameni. Încerc mereu să cunosc înainte de a judeca.

Şase! Atenţie că te văd ceilalţi. Nu, nu îmi pasă că mă văd ceilalţi. Trăiesc aşa cum vreau şi merg pe ce drum vreau.

Şapte. Din când în când e nevoie de o pauză. Nimeni nu poate călători mereu, nimeni nu poate munci mereu.

Opt. Pasiunile sunt cele mai importante „obligaţii”. Cu riscul de a părea uneori egoistă, am grijă să îmi respect visele, pasiunile, dorinţele. Ştiu că dacă eu voi fi mulţumită de calea pe care o aleg şi de drumul pe care merg, şi ceilalţi vor avea de câştigat din asta, măcar pentru faptul că voi fi mai puţin nesuferită.

Nouă. Accidentele sunt parte din procesul de învăţare, nu un pretext pentru a abandona. Am învăţat să râd de lucrurile neplăcute care mi s-au întâmplat şi să găsesc plăcere în a o lua de la capăt.

Zece. Nimic nu e mai plăcut decât începutul unei călătorii. Şi aici nu cred că mai e nevoie să explic…

Nu aplaudaţi până nu vă mai spun ceva. Nu sunt în stare să mă ţin mereu de toate aceste principii. Când vorbim de principii, unele ne sunt adânc înrădăcinate în caracter, altele sunt un fel de wish list, un loc în care ne dorim să ajungem. Şi mai punem masca, mai dăm jos masca…..

Mulţumesc Claudiu pentru acest exerciţiu şi cred că trebuie să dau şi eu leapşa mai departe.

O voi alege pe Cristina, pe care o invit să scrie care sunt cele 10 principii după care se ghidează în viaţă. Cristina, ştiu că mi-ai dat şi tu o leapşă acum ceva vreme dar nu am mai apucat să mă ocup. Îmi cer scuze aşadar, ai ocazia să te răzbuni! 😉

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.