Germania, mereu surprinzătoare 1

Germaniei îi lipseşte poate renumele turistic al Franţei sau al Italiei, însă se poate lăuda cu cel puţin la fel de multe locuri frumoase. Diferenţa e că, nefiind la fel de popularizate, puteţi pleca spre necunoscut pentru a le descoperi singuri. Şi… cui nu-i plac surprizele?

Schwäbisch Hall e unul dintre acele locuri unde te duci pentru o plimbare de câteva ore şi te trezeşti cu dorinţa de a rămâne măcar câteva zile. E un orăşel pitoresc, şi nu, nu-s doar vorbe-n vânt, din landul Bade-Wurtemberg. Ajungeţi aici foarte uşor cu maşina, dacă sunteţi pe lângă Heilbronn sau Baden-Baden, aşa cum eram eu vara trecută. Vă amintiţi poate de filmul lui Clint Eastwood, Podurile din Madison County. Ei bine, un astfel de pod acoperit puteţi vedea şi în Schwäbisch Hall. Imaginaţi-vă un râu care curge liniştit, câteva răţuşte care îşi continuă nestingherite plimbarea, fără să acorde nici cea mai mică atenţie  turiştilor nu foarte numeroşi care se opresc lângă pod pentru a admira malurile Kocher-ului… idilic, nu-i aşa?

Vorbea Roxana despre locul ei pereche… eu nu am aşa ceva, însă Schwäbisch Hall mi-a intrat în suflet de prima dată când l-am văzut. Poate şi pentru că eram cu oameni dragi, poate şi pentru că stilul caselor cu bârne (fachwerk sau colombage) îmi aminteşte de poveştile copilăriei, poate pentru că mi-a plăcut mult să mă pierd pe străduţele înguste, fără să mă gândesc la nimic,  profitănd doar de plimbare, ştiind că nu am cum să mă rătăcesc, pentru că oraşul e destul de mic…

Pentru că nu prezenta nici un interes strategic în timpul celui de-al doilea război mondial, Schwäbisch Hall nu a fost bombardat, păstrându-şi astfel cea mai mare parte a clădirilor istorice. Istoria oraşului e strâns legată de cea a izvoarelor sărate care l-au făcut cunoscut în trecut ; de altfel din 21 până în 24 mai are loc un festivalul Kuchen-und Brunnenfest, legat de aurul alb, cum e numită sarea aici. Festivalul cu adevărat deosebit este, din punctul meu de vedere, Sommernachtsfes, din 28 august, când 30 000 de lampioane împânzesc oraşul, celebrând sfârşitul verii.

Galeria de arta modernă din oraş e destul de cunoscută, fiind fondată de un industriaş german multimilionar, Reinhold Würth. Pasiunea sa pentru artă nu datează de ieri sau azi, ci din copilărie. Din câte am înţeles eu, părinţii l-au împins spre o meserie « solidă », care oferea un viitor, netolerându-i « mofturile » artistice. A ajuns multimilionar, şi a ales să îşi investească o parte din bani în galerii de artă, unele situate chiar în apropierea uzinelor pe care le deţine. Astfel, angajaţii pot profita de ele în pauză de masă, de exemplu. Accesul e gratuit. În vara 2009, când eu am fost la Kunsthalle Würth Schwäbisch Hall, erau expuse lucrările artistului englez David Hockney. Dupa cum declara chiar arhitectul muzeului, provocarea foarte mare a fost reprezentată de integrarea stilului modern al galeriei în peisajul tradiţional al oraşului.

Spuneam la începutul articolului că pentru mine Germania a însemnat mereu surpriză după surpriză. Şi toate au fost plăcute. Luam dimineaţa maşina şi plecam fără scop, pe o rază de 200 de km în jurul Heilbronn-ului. Data viitoare vă povestesc despre o zi cu soare, în care am ajuns la Mummelsee. Ziua, pădurea din jurul lacului e plină de turişti, însă în nopţile cu lună plină aici se reunesc, în jurul regelui, nimfele lacustre! Şi tot aici de aici sunt originare ceasurile cu cuc, prăjitura cu ciocolată şi vişine sau jambonul de Pădurea Neagră.

Articole similare:

Hameln, oraşul flautului fermecat

Impresii scrise de: Alina Danciu

Perioada călătoriei: august 2009

Translator si sociolog în devenire, Alinei îi place sa împărtăşească studenţia ei pariziană cu cititorii LumeaMare. Crede cu tărie în acest proiect şi în echipa din jurul Roxanei. Şi mai crede în potenţialul turistic al ţării ei, oricât de naiv ar suna asta. De aici şi secţiunile în engleză şi franceză ale blogului, de care se ocupă. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e sa stea de vorbă cu alti călători, să le afle pasiunile, locurile preferate...diversitatea e fascinantă!

Alina

Website-ul meu
Urmareste-ma pe Twitter  

3 Comentarii la “Germania, mereu surprinzătoare 1”

1. O fotografie, o ploaie în Strasbourg | impresii din lumea mare says:

   April 22, 2010 at 1:32 pm

   [...] Alinei despre Germania cea mereu surprinzătoare m-a făcut să îmi amintesc de o plimbare ploioasă prin alt colţ de lume, prin [...]
2. Lori says:

   April 23, 2010 at 7:03 pm

   Poate ca Germania nu are acelasi farmec, dar are cu siguranta locuri speciale care merita infatisate si desigur vizitate.

   PS: abia astept insemnarea despre ceasurile cu cuc, eu ochind cateva deosebite in Heidelberg
3. Alina says:

   April 23, 2010 at 7:07 pm

   @Lori: E frumoasa tara, mie imi place la nebunie. Nici eu nu stiam ca, ceasul cu cuc e originar din Padurea Neagra, sunt niste locuri de vis acolo. Iar spre Heidelberg imi vine sa plec acum pentru o plimbare pe malurile Neckarului:)