Germania, mereu surprinzătoare 2

Din Munţii Pădurea Neagră izvorăşte Dunărea, ştim cu toţii. Mai precis de la Donaueschingen, unde se întâlnesc râurile Brigach şi Breg . Cred că locul e extraordinar, şi abia aştept să îl văd. Voi aţi fost acolo?

Pentru mine însă Pădurea Neagră înseamnă ceasuri cu cuc, jambon şi prăjitura cu ciocolată şi vişine  (Kirschtorte). Le-am descoperit într-o zi de vară, într-o plimbare la 1036 de metri înălţime, la Mummelsee. Ziua, lacul e destul de liniştit, însă se spune că în nopţile cu lună plină împrejurimile prind viaţă. Nimfele lacustre şi regele lor se arata muritorilor. Aşa că aprovizionaţi-vă cu jambon de Pădurea Neagră şi cu Kirschtorte şi aşteptaţi, aşteptaţi, aşteptaţi…Vor apărea chiar atunci când vă veţi spune că v-aţi pierdut răbdarea şi veţi fi pe punctul de a pleca! Vara, în timpul zilei, puteţi face o plimbare cu barca pe lac, iar iarna nu uitaţi patinele!

Nu se ştie exact dacă ceasurile cu cuc sunt originare din aceste ţinuturi, însă nici nu e foarte important cine l-a fabricat pe primul. Cu adevărat importantă e tradiţia veche de sute de ani deja, dusă mai departe de alţi şi alţi meşteşugari care creează nu doar ceasuri, ci adevărate opere de artă. Le puteţi admira în toată regiunea, şi la Mummelsee existând bineînţeles un magazin de suveniruri unde eu am petrecut vreo oră. Aş mai fi stat, dar prietenii mei dădeau semne evidente de nerăbdare.

Regiunea e cunoscută de amatorii de drumeţii vara, şi de cei de sporturi de iarnă în sezonul rece. Nimic deosebit pentru un munte. Însă cu adevărat special e aerul misterios al pădurii, desimea brazilor pe culmi, de unde şi numele de Pădurea Neagră. Sunt locuri speciale, unde eu mă întorc oricând cu plăcere.

La coborâre, am luat-o pe alt drum decât cel pe care urcasem. Ne-am oprit să admirăm ruinele unei foste mănăstiri, iar după câteva minute de plimbare am descoperit un pârâu limpede cu păstrăvi şi chiar o cascadă. Asta e Germania, mereu surprinzătoare. Dacă v-a plăcut, data viitoare vă povestesc despre Heidelberg. Şi de ce nu, poate facem şi o Kirschtorte.

Impresii scrise de: Alina Danciu

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.