|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Pe timp de vară încercăm tot mai des să evadăm din casă, în weekend. Şi orice s-ar spune despre aglomeraţia şi drumurile de la noi, cu puţin efort şi o trezire matinală se poate ajunge oriunde. În plus nu toată lumea este concentrată în Bucureşti aşa că, dacă sunteţi bănăţeni, vă este cu atât mai uşor să ajungeţi în locul despre care vă voi povesti astăzi! Poate îmi veţi urma sfatul şi veţi ajunge acolo chiar în acest weekend!
Dacă vă place muntele şi vreţi să fugiţi de poluare şi aglomeraţie, vă recomand cu multă căldură o locaţie încă autentică: Poiana Mărului. La 20 de km de Caransebeş, pe DN 68, se află oraşul Oţelul Roşu. De aici continuaţi spre comuna Zăvoi, unde în dreptul gării drumul coteşte la dreapta, spre DJ683. După 12 km veţi ajunge în Mărul, apoi la lacul de acumulare… iar după 8 km de drum spectaculos, veţi ajunge în Poiana Mărului, la altitudinea de 500 m.
Poiana Mărului este amplasată într-un cadru natural deosebit de pitoresc : Muntele Mic, Nedeia şi Vârful Pietrii, cu versanţii împăduriţi, domină împrejurimile, iar în depărtare pot fi zărite crestele munţilor Retezat şi Ţarcu.
Nu vă aşteptaţi să găsiţi atmosfera de la Poiana Braşov : călătorul ajuns aici caută să se bucure de munte şi aer curat într-o atmosferă autentică. Amatorii de drumeţii au la dispoziţie mai multe trasee montane: spre lacul de acumulare de la Gura Apei, prin Şaua Iepii (1.727 m), între Masivul Bloju şi Baicu, spre vârfurile Cuntu şi Ţarcu, pe Valea Şucului, spre Muntele Mic ori pe valea pârâului Scorila, spre Vârful Nedeii.
Amatorii de offroad şi enduro au la rândul lor la dispoziţie o serie de trasee pe care le pot parcurge în munţii care înconjoară staţiunea. Vă recomand cu căldură pensiunea Casa cu Meri, unde îl veţi găsi pe Saşa Simici, împătimit al muntelui, care vă poate fi ghid în munţii pe care îi iubeşte atât, după cum mi-a mărturisit : « Eu sunt pasionat de munte, înainte de a practica enduro am cutreierat pe jos munţii Ţarcului, apoi la ghidonul motocicletelor de teren. În momentul ăsta noi organizăm pentru oaspeţii noştri drumeţii montane şi tururi enduro cu ghid însoţitor. Noi ne străduim să facem ca lumea să se simtă la noi ca acasă. Este o afacere de familie, ne ocupăm personal de pensiune ca să putem oferi servicii de calitate. » Vă confirm, la Casa cu Meri te simţi ca acasă, iar bunica lui Saşa găteşte dumnezeieşte! Şi nu, nu e reclama mascată. Pur şi simplu eu cred că astfel de oameni deosebiţi merită să fie cunoscuţi! Iar dacă ar fi să le dau o sugestie, aceasta ar fi să ofere spre inchiriere biciclete – eu una m-aş fi bucurat sa pot face o plimbare pe bicicletă în imprejurimi.
Mi-a plăcut Poiana Mărului. S-a construit mult în ultimii ani însă cu bun gust, aşa cum puteţi observa şi din imagini. Cred că orice copil s-ar bucura să vadă animalele văzându-şi de treaba liniştite, la ele acasă.
Din câte am înţeles eu, există multe pensiuni care oferă şi programe de team building. Preţurile sunt mai mult decât rezonabile, iar prostul gust chiar nu este bine primit aici!
Aşa că, dragi cititori, vă invit în Poiană! Treceţi după iar pe la noi să ne spuneţi cum vi s-a parut!
[...] This post was mentioned on Twitter by Nicu, Adriana and Alina Danciu. Alina Danciu said: Aer curat, munte, liniste, sau enduro: toate astea le gasiti in Banat, la Poiana Marului: http://bit.ly/bG2YUp [...]
“Pe timp de vară încercăm tot mai des să evadăm din casă în weekend. Şi orice s-ar spune despre aglomeraţia şi drumurile de la noi”
“Amatorii de offroad şi enduro au la rândul lor la dispoziţie o serie de trasee pe care le pot parcurge în munţii care înconjoară staţiunea. ”
?????? Pe ce lume traieste lumea asta?
vai si amar de romanica asta….
Toate vacantele copilariei mele se terminau sau incepeau la Poaiana Marului. Mergeam acolo in fiecare an. Era atat de pace! Imi amintesc si acum locul ca si cum l-as fi vazut ieri. As fi curioasa sa ma duc sa vad cum s-a schimbat, daca s-a schimbat. Din poze totul pare ca atunci (cu exceptia faptului ca pe vremea aia nu erau vilisoarele acelea pe acolo; era un sat plin de casute si ne duceam la cate o taranca sa cumparam lapte si oua)
@Alina: E inca la fel de liniste si pace…nu ai nici o sansa sa auzi vreo manea acolo:)Au rasarit pensiunile si vilisoarele sus in statiune, dar satul e neschimbat…
Mai Pavalaches Cocalarus, ai invatat si tu sa dai copy si paste si te-ai gandit ca faci o chestie inteligenta din asta! Halal pui de valah! Sau de roman… “Asta” e cam evident pe ce lume traieste, pe cand tu…
Lusitanu
nu fi penibil.
Stimabililor, pasionatii de munte, natura si liniste NU SUNT COMPATIBILI nici macar partial cu cei de enduro. Va faceti de cacao sustinand asa ceva. Cine merge la munte pentru liniste si aer curat nu va fi deloc incantat sa auda motoare turate de motocicleta si sa le respire gazele de esapament.
Cine si-a luat motocicleta de enduro in conditiile in care nu exista trasee speciale pentru ei si merg la munte, in parcuri naturale, rezervatii cu ele sunt printre cei mai mari dusmani ai naturii.
Daca de adevaratii iubitori ai naturii nu va pasa, animalele alea din padure ce vina au?
Pentru doamna / domnisoara Alina, autoarea articolului: dumneavoastra dormiti bine noaptea stiind ca peste 5 ani Poiana Marului s-ar putea sa nu mai existe asa cum ati vazut-o anul asta, datorita articolul dumneavoastra, daca in locul frumusetii naturii asa cum e va fi un parc pentru motociclete, fara nicio pasare, vietate, copac etc.?
@Ana Pobleanu
Stimata doamna,
Sunt proprietar de pensiune in Poiana Marului si ma numar organizatorii de excursii pentru pasionatii de enduro.
As dori sa va dau cateva informatii despre activitatea legata de practicarea enduro turism-ului in muntii Banatului.
-enduro turism-ul in Banat si Poiana Marului se practica nu de anul acesta ci din 1995, exista vietati, copaci si pasari nu a disparut nimic.
-nu se merge ”zi lumina” prin statiune ca sa deranjam turistii, se pleaca dimineata si ne intoarcem seara, pe circuite situate la mare distanta de Poiana Marului, deci nu poate fi vorba de zgomot.
-exista cateva reglementari: se folosesc doar drumurile forestiere, comunale, agricole, potecile existente.
-activitatea operatorilor de enduro turism se desfasoara cu acordul Ministerului Adminstratiei si Internelor, RNP Romsilva, Federatia Romana de Motociclism si autoritatile locale pe raza caruia ne desfasuram activitatea. Modaliatea de control a celor care practica enduro este vinieta cu serie unica, valabila un an.
Promovam si alte activitati de agrement care se desfasoara la munte: river rafting, cicloturism-ul, drumetiile montane etc. Oameni diferiti cu pasiuni diferite defasoara activitati recreationale in acelasi loc, pe munte.
Faptul ca nu puteti tolera anumite activitati pret de cateva minute cat dureaza ”intalnirea” inseamna ca e o problema personala.
Chiar daca avem hobby-uri diferite putem sa ne respectam unii pe altii.
@Sasa Simici
Stimata doamna,
Atunci cand se vorbeste despre munte si respect trebuie sa faceti urmatorul efort de logica si judecata si sa realizati intr-un final, faptul ca relationarea omului cu acesta cunoaste limite stricte, legale precum si de morala personala, fara sa mai aducem in discutie sinceritatea interioara in relatia intreprinzator / mediul in care-si intreprinde activitatea.
—> “-activitatea operatorilor de enduro turism se desfasoara cu acordul Ministerului Adminstratiei si Internelor, RNP Romsilva, Federatia Romana de Motociclism si autoritatile locale pe raza caruia ne desfasuram activitatea. ”
Insiruirea dumneavoastra de reglementari legale existente in Romania este oarecum comica pana spre hilara, si ma duce cu gandul la satira stiintifica din Baudolino al lui Umberto Eco. (sper sa reusiti sa o cititi … in padure sau la munte in zgomotul celor 250cc ai motoarelor enduro).
Am observat un fenomen (oare ciudat pentru dvs?) in care masinile merg in oras doar pe strada si nu prin scarile blocului, iar cei cu exces de putere sub capota sunt rugati (de-a dreptul amendati) sa se “manifeste” doar pe pistele special amenajate.
—> “As dori sa va dau cateva informatii despre activitatea legata de practicarea enduro turism-ului in muntii Banatului.”
- gresit doamna Sasa Simici, dar stiti de ce? Muntii au existat inainte ca stimabilul domn Rudolf Diesel sa inventeze motorul, sau chiar mai mult: muntii au existant inainte de 1995 si daca-mi permite-ti sa fiu de-a deptul “derbedeu” chiar si inainte de “Turismul in Banat” in viziunea stimabilor nostrii conducatori (aia de fac legile).
—> “nu se merge ”zi lumina” prin statiune ca sa deranjam turistii, se pleaca dimineata si ne intoarcem seara, pe circuite situate la mare distanta de Poiana Marului, deci nu poate fi vorba de zgomot.”
- la o astfel de replica trebuie sa va marturisesc ca a trebuit sa fac uz de muschii pieloşi (nu nu, nu este vorba de pilosi … ca in turism) ci de “aia ai rasului” (ce ciudata relatie intre pilosi si ….). Plus ca, sunt sigur de faptul ca teleportarea umana controlata e inca imposibila si zau nu stiu cum se pot deplasa stimabilii nostri iubitori de “liniste” enduro (hmmm … poate un nou trend?) prin PADURE si/sau MUNTE fara sa deranjeze habitatul plantelor sau al animalelor (din padure, nu … )?.
Iar ca sa pun capac tupeului va marturisesc un lucru bizar: noi oamenii traim in “galagie” de cand suntem conceputi, animalele traiesc in linistea naturii. Iar ca sa concluzionez pe paragraful dvs.: este vorba despre habitat/biosfera/ (si cum doriti dvs sa le mai numiti), nu despre OM. Animalul nu se poate refugia in spatiul “asupritorului” (si anume oras), omul in schimb considera ca are TOT dreptul (si iaca… si “centrul”).
—> “Chiar daca avem hobby-uri diferite putem sa ne respectam unii pe altii.”
- Sa pacaliti dvs ursii din padure doamna cu asa cuvinte, sunt sigur ca nu cunoasteti hobiurile cocosului de mesteacan a acvilei tipatoare si mai mult ca sigur a stancutei alpine. Dar sunt foarte sigur ca aveti cunostinta (si cunostinte) de hobiurile domnilor de la “Ministerului Adminstratiei si Internelor, RNP Romsilva, Federatia Romana de Motociclism”.
Va multumesc de informarea (sora cu reclama) dvs. … dar spun PAS
am picioare si rucsac …chiar si cort
O noapte buna va doresc (apropo… sa inchideti geamurile bine … dimineata se teleporteaza Enduro Picard)
@Stelian Pavalahe
La genul de ”primitiv insingurat” sincer nu stiu ce sa raspund.
Scuzati-ma dar nu ma pot cobori la nivelul prostului pentru ca oricum ma va invinge cu prostia lui.
Va rog sa imi permiteti sa nu polemizez cu dumneavoastra.
O zi buna.
Este pentru prima data cand pe acest blog apar astfel de schimburi de replici.
Inteleg ca acest subiect este unul sensibil, pot sa ma asez la mijloc si sa inteleg dreptatea fiecaruia si cred ca argumentele au fost suficient exprimate. Nu sunt insa deloc de acord cu modalitatea in care sunt exprimate opiniile asa ca va rog sa va opriti aici. Din acest moment comentariile sunt moderate si orice continuare a polemicii nu va fi publicata.
Draga @ Stelian Pavalache, am inteles de mult ca nu apreciezi continutul acestui site si tin sa spun ca nici noi nu apreciem modul tau de a interactiona. Ne pare rau ca nu ne putem ridica la inaltimea asteptarilor tale si te rugam sa iti exprimi opiniile pe un ton politicos si argumentat, altfel comentariile tale nu vor fi publicate.
Multumesc!
I am old style: prefer sa bat muntii pe jos…
[...] Acest articol vi se adresează în principal vouă, celor din Banat, fiind al doilea din seria recomandărilor de weekend, pe care am început-o cu Poiana Mărului. Astăzi vă propun să trecem graniţa la vecinii noştri unguri pentru un scurt popas la [...]
Am stat si eu la Poiana o luna in vara 2010, chiar in zona “platoului” – cum ii spuneam noi -, pe unde e manastirea.
Ce pot sa spun… E un loc de-a dreptul paradisiac, iar contextul in care a avut loc vacanta mea n-a putut decat sa faca lucrurile si mai placute. In orice caz, nu de asta las eu comment acum.
Citind topicul asta (implicit si discutiile in contradictoriu de mai sus) realizez ca eu nu sunt singura care e cel putin ingrijorata de motocicletele din zona…
Acum, ca sa respect cerinta moderatorului, imi argumentez dezaprobarea fata de “motoare” si de pasionatii de motoare (va rog sa nu mi-o luati in nume de rau):
- in primul rand, oricate autorizatii au organizatorii, masinariile alea emana inevitabil gaze care dauneaza;
- animalele s-au adaptat conditiilor create, asta nu inseamna ca le si convine;
- motocicletele fac zgomot. Punct. Aici nu las loc de contraargumente. Am stat acolo de cateva ori pt perioade lungi de timp – stiu ce vorbesc!
Si in plus, sa mergi pe jos sau cu bicicleta e mult mai sanatos…!
Elena, cu argumentele tale sunt absolut de acord. Si eu am motor dar de strada. Pe dealuri cred ca as prefera o bicicleta, daca ar fi sa aleg.