Tivoli – grădini şi fântâni

Tivoli – grădini şi fântâni

După plimbarea la Ostia, o altă deplasare, spre nord-est de data aceasta, la 40 de km de Roma, ne-a oferit o nouă zi încântătoare; după un drum destul de aglomerat, încins şi plin de maşini grele, am ajuns la Tivoli, fostul Tibur antic, regiune plină de văi, casacade şi grote naturale, preferată acum 2000 de ani de împăraţii şi aristocraţia romana pentru case şi vile de vacanţă. Două vile remarcabile sunt de văzut: Vila d’Este cu spectaculoasele ei grădini şi Vila Adriana, un complex alcătuit din locuinţe, grădini, bazine, statui, lagună artificială şi plajă, coridoare acoperite, insulă privată cu Teatro Maritimo, cel mai mare şi mai costisitor palat din imperiul roman, cu suprafaţa tot atât de mare ca şi centrul Romei, construită de Hadrian în secolul al II lea. Cum bietele noastre picioare erau aproape expirate după tropăială intensă din Roma, am ales-o pe prima.

Vila d’Este nu aparţine antichităţii; cardinalul Ippolto d’Este, fiu al Lucretiei Borgia, nepot de papă şi rudă cu Francisc I al Franţei, a decis renovarea palatului guvernatorului şi amenajarea unei impresionante grădini de inspiraţie antică, în a doua jumătate a secolului al-XVI-lea. Un ansamblu de grote şi statui, terase, fântâni şi jocuri de apă, s-a dovedit a fi un model imitat de mulţi suverani europeni (amintesc aici de Versailles, Palacio Real de la Granja – lângă Segovia, Spania, Herrenhauser Garten din Hanovra, Schonbrunn şi altele despre care vom mai scrie); denumirea de Tivoli a devenit sinonim cu parc relaxant, deschis publicului şi o regăsim im mai multe locuri din Europa.

Palatul  are o biserică şi o curte interioară cu arcade şi  fântâna lui Venus; în timpul vieţii cardinalului, colecţionar de statui antice, aici se întâlneau scriitori, poeţi şi muzicieni. O viaţă de curte fastuoasă se derula într-un decor fastuos: pereţii erau împodobiţi cu tapiserii flamande şi panouri din piele spaniolă decorate cu aur şi argint; ulterior pereţii s-au pictat. În timp statuile antice s-au dispersat, sălile sunt goale. Au rămas însă decoraţiunile plafoanelor şi bogatele fresce ce înfăţişau nu numai scene alegorice, scene mitologice şi scene de vânătoare frecvente în multe alte palate europene ci şi minunate peisaje din regiune, delicat colorate; verdele argintiu sau culoarea frunzelor de măslin predominau. Unele fresce îşi mărturisesc vechimea, culorile lor şi-au pierdut parcă puterea iar eu sper ca restaurările în curs de desfăşurare să nu le facă prea vii şi să le răpească aura poetică. În unele saloane false tapiserii povesteau despre originea mitologică a Tiburului – cel al metamorfozelor figurii mitologice Ino este foarte interesant ca şi Salonul Fântânii în care zeii benchetuiesc deasupra unei fântâni decorată cu mozaicuri, emailuri şi două cariatide. Grădina este şi ea imortalizata într-o frescă înfăţişând fântâna centrală.

De la o terasă pătrată se deschide priveliştea grădinii; în grote bazorelifuri şi stucaturi au fost roase de timp prin unele părţi, mozaicurile au supravieţuit ca şi majoritata zeităţilor – statui. Jeturi de apă ţâşnesc din dragoni, personaje mitologice sau ţevi subţiri, o cascadă artificială se revarsa despletită peste un bazin oval, căderi de apă în trepte mărginite de coloane albe lichide (Fântâna lui Neptun), chiparoşi uriaşi se înşiră pe alei, pulberi de stropi fac curcubee, totul susură, foşneşte, iar orga pneumo-hidraulica (mecanism acţionat numai de aer şi apă) cântă!

Era soare dar umbră, apele menţineau o atmosferă plăcută şi nu erau prea mulţi vizitatori. Liniştea era spartă numai de grupuri de copii care îşi manifestau zgomotos entuziasmul şi la Orgă (adăpostită într-un edificiu asemănător unui mic templu) şi la Rometta (mică Romă) – un ansamblu unde se regăsesc o parte din monumentele Romei la scară redusă (multe au dispărut sau s-au deteriorat). Ideea, însă a reînviat în secolul al XIX lea: există o mini-Italia, mini-Olanda, mai multe mini-Europe etc (mai multe detalii găsiţi în LumeaMare în miniatură). Iar fântânile cântătoare, jocurile de apă, luminile şi muzica ne-au desfătat la Barcelona sau la Praga.

Vila d’Este cu grădina ei  este situată pe o colină. Aşa că o magnifică privelişte panoramică a împrejurimilor completează tabloul unei zile  la Tivoli.

Articole similare:

Ostia, un altfel de Pompei

Oraşul Julietei

Pompei, moartea şi nemurirea

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.