|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Sudul Franţei e o poveste. O poveste pe care o scrii singur, păşind pe câmpuri de lavandă sau pe plajele Mediteranei, cutreierând sătucuri izolate de care nimeni nu a auzit sau dimpotrivă, oraşe cu nume atât de rezonant: Cannes, Nice, Grasse, Montpellier, Marseille. Autenticitate sau lux? Alegerea îi aparţine fiecăruia şi, în definitiv, le putem alege chiar pe amândouă dacă ne dă mâna. Aici e posibil!
Mi-am petrecut sfârşitul verii într-un astfel de loc uitat de lume, Popian, unde telefonul celular era inutil pentru că reţeaua era foarte proastă şi unde conexiunea era şi ea alarmant de ineficientă pentru cineva obişnuit în permanenţă să fie conectat la… la ce până la urmă? Aşa cum ni se întâmplă tuturor, după o zi de sevraj uitasem de tehnologie şi mă bucuram de căldura verii, de mare, de plimbări prin câmpuri cu vie sau măslini şi de viaţă aşa cum nu o mai trăisem de ceva vreme. Doar clopotul din turnul ceasului (în treacăt fie spus, în Popian i se spunea befroi) îndrăznea să întrerupă din oră în oră liniştea după amiezilor leneşe de vară. Urmează reţeta unor zile lipsite de griji pe care dacă le veţi trăi, vă veţi îndrăgosti cu siguranţă de sudul Franţei.
V-aţi petrecut vreodată vacanţa într-un castel? Până acum o lună nici eu. Însă la Popian, sătucul de care am pomenit mai sus, o puteţi face, la un preţ “nu foarte mare”, în jur de 60 de euro camera dublă.Iar despre castelul în care veţi fi găzduiţi, se spune că datează din anul 996! Nu vă imaginaţi Versailles-ul, aţi fi
dezamăgiţi! Deşi modest, micul castel are un farmec incontestabil, în mijlocul viilor, fiind situat la 20 de minute cu maşina de Montpellier, adică de plajă şi restaurante. Că tot veni vorba de plajă, nu foarte departe se afla şi Sète, un mic port absolut superb, iar cam la aceeaşi distanţă este lacul Salagou, pentru cei care prefera apă dulce… deşi nu cred că veţi trăda Mediterana aşa uşor! Pe malul lacului veţi găsi şi un camping, în cazul în care sunteţi amatori. Important e că aveţi de unde alege şi cred că ăsta e farmecul incontestabil al regiunii, faptul că reuşeşte să îi mulţumească şi pe cei mai cârcotaşi! Iar după siesta de după-amiază, puteţi trage o fugă şi la Pézenas, autoproclamat oraşul lui Molière, asta pentru ca celebrul scriitor chiar a trăit o perioadă aici. Pierdeţi-vă pur şi simplu pe străduţe, bucurându-vă de ateliere artiştilor pe care le veţi întâlni la tot pasul. Nu ezitaţi să intraţi, vă vor primi cu drag, ca pe un oaspete demult aşteptat.
Dacă stau să mă gândesc bine, sudul Franţei e ca un puzzle, pe lângă faptul că e o poveste. Fiecare e liber să îşi aleagă propriile piese, alcătuind astfel povestea unei vacanţe, şi pentru cei mai norocoşi, a unei vieţi… Eu am ales Popian, Sète, Salagou şi Pézenas în vara asta. Voi ce aţi alege, în verile/toamnele/primăverile/iernile voastre viitoare?
Articole similare:
[...] This post was mentioned on Twitter by Alexandru Farca and Nicu, Roxana si Alex Farca. Roxana si Alex Farca said: De cand imi doresc sa stau intr-un castel! http://bit.ly/aWuyxr [...]
ffff frumos! bravo Alinette
Multumesc, Emi!
[...] Despre vacanţa mea într-un castel am mai scris aici. Translator si sociolog în devenire, Alinei îi place sa împărtăşească studenţia ei [...]
Eu am ales rasaritul si linistea din Gordes,veselia din piata de delicatese din Apt duminica dimineata,farmecul cautarii unui restaurant in jurul pranzului printre dealurile pline de vii ,savurarea celui mai bun roze intalnit seara acompaniat de edith piaf,multumim Peter Mayle .cel mai relaxant loc din lume intr-adevar.
Gordes e de vis, da!
Ma bucur ca ai avut ocazia sa il vezi, eu una o sa ma intorc mereu cu placere in sudul Frantei.