Patrimoniul cultural imaterial românesc

Ziua de astăzi am dedicat-o partimoniului şi, ceva mai târziu, va fi publică o listă cu cele mai interesante articole din ultimul an, din această categorie. Coincidenţa face că tot astăzi am citit în Dilema articolul Ce facem cu patrimoniul cultural imaterial? o întrebare şi o temă care m-a pus sincer pe gânduri. “A trebuit să treacă destulă vreme pînă ce, în conştiinţa publică, şi-a făcut loc ideea că, dincolo de feluritele edificii şi bunuri materiale de patrimoniu, care se cer conservate şi ocrotite, comunităţile mai au de apărat şi altceva: este vorba de întregul tezaur de tradiţii, obiceiuri, meşteşuguri, producţii orale, mituri, modalităţi specifice de a practica o anumită îndeletnicire, în general – de realităţile culturale proprii unei anumite arii geografice sau etnice, dintre care multe cu caracter de unicitate, lipsite însă de suport material.” şi se pare că UNESCO se ocupă acum, în sfârşit de asta. Şi se mai pare că România face parte dintre ţările norocoase care mai are încă un partimoniu bogat. Aflăm că Doina sau Căluşul sunt deja omologate, lucru pe care cred că puţini îl ştiam. Ceea ce ştim însă cu toţii e că avem încă destule tradiţii, obiceiuri şi meşteşuguri, unice sau nu, dar încă vii. Oare pentru cât timp?…

Aşa că îţi cer ajutorul şi  te întreb, tu ce tradiţii, obiceiuri, meşteşuguri, producţii orale, sau mituri ai propune pentru includerea în patrimoniul cultural imaterial românesc?

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.