călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Oct
2010
Mănâncă, roagă-te, iubeşte!
Câţi dintre noi mai ştim să facem asta? Hai să ne gândim şi să răspundem sincer! Câţi mai ştim să gustăm cu adevărat din arta culinară a unei ţări, câţi ne rugăm în locurile de cult în care intrăm, câţi ne lăsăm inima deschisă pentru a primi şi a dărui iubire? Desigur, mă refer la o călătorie, pentru că despre asta vorbim noi aici, dar pot la fel de bine pot să mă refer la viaţa noastră de zi cu zi.
Nu am plecat cu această întrebare de la film, nu l-am văzut încă, ci de la cartea scrisă de Elisabeth Gilbert. Mă tem puţin să văd filmul deşi cred că Julia Roberts este perfectă pentru a interpreta personajul principal. Dar am avut îndoieli şi atunci când am cumpărat cartea pe care, deşi o văzusem pe rafturi, nu aş fi luat-o dacă nu mi-ar fi recomandat-o o prietenă. Cred că nu citisem atent că e vorba de o călătorie (aspect care mi-ar fi ridicat măcar puţin interesul) şi eram convinsă că e ceva feminist extrem, genul ăla de carte motivaţională care te învaţă cum să faci lucrurile spunându-ţi lucruri de bun simţ pe un ton de parcă ţi-ar comunica geneza lumii.
Mănâncă, roagă-te, iubeşte are într-adevăr rolul şi puterea de a te motiva să trăieşti mai bine, mai frumos, ascultându-ţi intuiţia, acordându-ţi libertatea de a te bucura de ceea ce eşti şi ceea ce ai. Însă modul în care o face este complet diferit de ceea ce mă aşteptam. De la început te şochează sinceritatea şi firescul în care sunt înfăţişate toate problemele unei femei de 36 de ani, cu kilogramle, insomniile, cariera, căsnicia sa ratată şi aşa mai departe. Acest ton sincer se păstrează de-a lungul întregii cărţi, de la pofta nedisimulată în faţa unui fel de mâncare în Italia, la frustrările unei meditaţii nereuşite, într-un ashram din India. Nu simţi nicio clipă că autoarea a încercat să se prezinte într-o lumină mai bună ci s-a arătat exact aşa cum e, cu toate temerile, defectele şi imperfecţiunile unei fiinţe umane normale.
Abia acum, în timp ce redeschid cartea pentru a vă povesti despre ea, observ că, înainte de prefaţă, există un citat. Simplu: “fii sinceră, fii sinceră, fii sinceră.”, şi o notă la acest citat: “Cu excepţia momentelor în care ai de rezolvat urgent probleme imobiliare în Bali, după cum se va vedea în partea a treia a acestei cărţi“.
Ei, cam aşa e toată cartea, sinceră cu sinceritate şi cu mult umor, fie că este vorba de divorţ, delicii culinare, rugăciune sau dragoste. Te face să treci prin toate cele trei stări (savurare, rugăciune, îndrăgostire) firesc, fără să ai senzaţia că te obligă la a fi de acord cu tot ceea ce se spune, fără să simţi nevoia să combaţi, să te opui. E un jurnal de care te bucuri ca de un film bun, privind din afară dar dorindu-ţi uneori să fii în pielea personajului.
Pentru că am citit-o acum destul de mult timp, să tot fie măcar un an, nu mă voi lansa în descrieri sau prea multe detalii pentru că e posibil să le mai încurc. Şi nici nu ştiu dacă să vă spun mai mult de atât, probabil că cei mai mulţi ştiţi povestea în care Liz renunţă la o căsnicie care nu mai aduce decât suferinţă şi abandonează viaţa ei obişnuită pentru a pleca într-o călătorie în Italia, India şi Indonezia. Pe drum învaţă să nu îi pese de kilogramele în plus, învaţă asceza şi găseşte, într-un final, echilibrul şi dragostea. Povestea de dragoste de la sfârşit pare puţin ruptă dintr-un film îndulcit cu multă miere însă spontaneitatea scriiturii, umorul şi autoironia care rămân până la capăt ingrediente de bază păstrează un echilibru sănătos.
Mănâncă, roagă-te, iubeşte demonstrează cât de important este să ştim cine suntem şi să trăim eliberţi de farsa de a ne preface că suntem alţii decât noi înşine. Şi asta într-o poveste uşor şi plăcut de citit, care te captivează. Eu una mai am obiceiul să îmi notez lucrurile care îmi plac într-o carte. Pe aceasta am citit-o atât de repede încât am uitat să fac asta. Răsfoind-o acum, am găsit chiar în primele pagini un citat care spune multe:
“Îi mulţumesc universului, plin de recunoştinţă. Mai întâi în Engleză. Apoi în italiană. Pe urmă – ca să fiu sinceră că înţelege – în sanscrită.”
şi încă unul spre sfârşit:
“Oamenii au tendinţa să considere fericirea un noroc ce dă peste ei, ceva ce te va învălui, ca vremea frumoasă dacă soarta îţi surâde. Doar că fericirea nu funcţionează aşa. Fericirea e consecinţa propriului efort. Te lupţi pentru ea, muncesţi pentru ea, insişti, uneori mergi până la capătul pământului pentru ea.”
Închei cu întrebarea practică: a văzut cineva filmul? La ce să mă aştept?
În orice caz voi reveni cu siguranţă cu propriile mele impresii…
De aceeaşi autoare:
Articole similare:
- Şi am spus da!
- Iluminarea pe înţelesul proştilor
- Rezumatul săptămânii 27 sep – 2 oct
- Blue River, Black Sea
- Portretul unui popor: nora perfectă în India
25 Comentarii la “Mănâncă, roagă-te, iubeşte!”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
[...] Mănâncă, roagă-te, iubeşte! Fri Oct 01, 2010 6:00 am O carte care chiar te face să îţi doreşti să trăieşti mai bine, mai frumos, ascultându-ţi intuiţia, acordându-ţi libertatea de a te bucura de ceea ce eşti şi ceea ce ai. [...]
Am citit si eu cartea si am admirat sinceritatea personajului, dar m-am bucurat si de descrierile locurilor in care a fost.
Si eu am citit cartea,mi-a placut,mai ales modul in care descrie locurile,oamenii,dar si trairile interioare.recunosc,m-a enervat de cateva ori pt ca povestea ceva si apoi se intorcea brusc in trecut,dar per total a fost o carte pe care o recomand cu caldura
Am citit cartea pe nerasuflate atat de mult s-a potrivit cu starea mea sufleteasca din acel moment. Sunt curioasa sa vad si filmul
Lori, facem gasca si mergem sa vedem filmul?
hmm.. trebuie sa citesc cartea asta!
Am citit si eu cartea, am avut norocul s-o primesc cadou de la sora mea, care ma cunoaste bine. Mi-a placut mult personajul pentru ca ma identific pe alocuri cu ea. De fapt, cred ca toate ne identificam pe alocuri cu ea. Cred ca asta a vrut Gilbert sa creeze, un personaj viu in care sa ne regasim macar un pic. Filmul nu l-am vazut, din pacate n-am niciun pic de timp
Laura, nu-mi spune de timp….
@Roxana: gata, s-a facut, fetele, receptie, facem gasca de mers la film!
[...] This post was mentioned on Twitter by Alina Danciu, Roxana si Alex Farca. Roxana si Alex Farca said: A vazut cineva Eat pray love? Cum fata de carte? http://tinyurl.com/3xjftr4 [...]
Tot mi-am promis sa o citesc, am auzit numai de bine de ea. Au citit-o multi si o recomanda si pe teacup.ro
Imi place autoarea. Recomand si eu de la Ultimul barbat american – e o viziune interesanta asupra lumii si ma intreb daca mai exista barbati din acestia, sau chiar era ultimul
Mersi de reamintire
@Ina, vrei sa iti aduc maine cartea?
@Gloria, chiar ma intrebam cum e si cealalta carte, lumea zice ca nu se compara… dar as incerca totusi sa vad!
Exista si un roman replica scrisa de un barbat, o caterinca crunta la adresa doamnei Gilbert si pretiozitatilor ei spirituale.
Titlul:
Drink, Play, F@#k – One man’s search for anything across Ireland, Vegas and Thailand
Pentru echilibru editorial, poate ca ar merita si aceasta carte o recenzie.
http://www.amazon.com/gp/product/0802170528?ie=UTF8&tag=bbbookclub-20&linkCode=as2&camp=1789&creative=9325&creativeASIN=0802170528
Geniaaaaal, multam fain, trebuie sa o citesc!
O carte minunata in care personajul principal poate fi orice femeie care o citeste.Starile sufletesti sunt pe intelesul tuturor femeilor cred. Te simti cu adevarat mai fericita si pentru ca cintesti aceasta carte.
[...] exemplar al cărţii Eat, Pray, Love oferit de Books Express. V-am povestit despre cartea aceasta aici, dar voi veţi avea norocul sa puneţi mâna pe varianta în Engleză mai cu moţ, adică cea care [...]
[...] atu e că se realizează un portret al Indiei mult mai veridic decât cel idealizat, prezentat în Mănâncă, roagă-te, iubeşte. Avem parte de mizerie, de excroci, de ashramuri conduse de diverşi guru care numai sfinţi nu [...]
Vezi ca tocmai a aparut si continuarea … cand ai timp.
Am trecut de jumatate
. Si mi se pare foarte interesanta! Ma speriasem ca va fi un sirop, dupa ce scria pe coperta (O poveste de dragoste), dar slava domnului, e cu totul altceva! O sa revin cu impresii cand o termin!
[...] o fotografie cu flori şi verighete. Iar mai jos mai apare ceva: „continuare a bestsellerului Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte ”. Aoleu, toate şansele să fie un sirop tras de păr, peste măsură de dulce! îţi spui [...]
Foarte frumoasă descriere, chiar mi-a plăcut, şi deşi am văzut filmul cred că voi citi şi cartea. Toate cele bune îţi urez:)!
Buna! Am avut retineri in a-mi achizitiona/citi cartea (din majoritatea motivelor descrise mai sus pe aceasta tema plus alergia la marketing-ul prea agresiv). Asa cum s-a intamplat si in cazul unora dintre voi, am ajuns sa o citesc doar dupa ce mi-a recomandat-o o prietena. Si…am citit-o pe nerasuflate, lasand insa capitolul 2 la sfarsit
. Am citit si continuarea (desi nu prea sunt adepta “continuarilor” pe motiv ca de obicei se “intinde pelteaua” aiurea) si am avut surpriza de a descoperi ca e (dupa parerea mea mea) chiar mai buna decat prima carte.
In cele din urma am vazut si filmul, desi Julia Roberts nu e printre preferatele mele… Nu m-a impresionat. Mi s-a parut totul prea “pe repede inainte”. Voi ce parere aveti despre film? (Am vazut ca faceati planuri de vizionare, dar nu si comentariile de dupa…)
Lia, eu nu am avut asteptari prea mari legate de film, m-am dus pur si simplu cu gandul sa petrec doua ore relaxante la cinema, asa ca mi-a placut.
Rareori un film reuseste sa fie mai bun decat o carte, asta e general valabil. Asa cum zice si Alina, filmul poate fi luat doar ca un pretext pentru relaxare. In acest context pot spune ca mi-a placut, insa el ilustreaza doar povestea iar la carte mi-a placut scriitura, ceea ce e diferit, nu prea poate fi egalat.