Bir sıcak, bir soğuk sau din bucătăria Sultanului

Trecând într-o seară prin faţa unor magazine, o mică firmă mi-a atras atenţia: Kasap Efendi. Am intrat în magazin ca un copil într-o lume de jucării. Am plecat printre altele cu un pachet de vinete uscate…. şi de aici putem începe…

.

.

.

.

.

.

De ce una caldă, una rece (bir sicak, bir soğuk)? Asta cred că o s-o  lămurim până la sfârşit.

Lăsăm decocamdată vinetele deoparte şi ne vom ocupa de una din cele mai populare preparate – Mercimek Köftesi sau în traducere liberă – chiftele de linte şi bulgur. Bulgur sau grâu încolţit  zdrobit este un ingredient ce mi-a devenit familiar odată cu reţetele libaneze, în special tabouleh.

Acest fel de mâncare este foarte popular în Turcia, în special în unele zone precum Adiyamn situată în sud-estul Turciei. Este simplu de făcut mai ales dacă citeşti până la capăt reţeta. Păi să vedem. Avem nevoie de linte roşie cam 2 căni, 1 cană de bulgur, ceapă verde, pastă de roşii, ceapă albă tocată mărunt, 2 linguriţe de boia, 1 linguriţă de chimion, o jumătate de cană de pătrujel proaspăt, tăiat mărunt, sare şi piper după gust.

Neapărat trebui să ştim diferenţa dintre chimion şi chimen, adesea în multe reţete sunt încurcate între ele. Mai multe şi pe înţelesul tuturor puteţi vedea aici.

Se încălzesc 2 linguri de ulei de măsline, se adaugă ceapa albă tocată şi se căleşte fără să se ardă. Se adaugă pasta de roşii, boia şi chimionul, se aduce la fierbere şi apoi se lasă deoparte. Între timp în 2-3 căni de apă, adusă la fiebere, se adaugă lintea şi se menţine 15-20 minute minute pe foc, sau până lintea este făcută. Focul se dă spre mic, se adaugă bulgur şi se mai fierbe încă 10-15 minute. Se ia oala de pe foc şi se adaugă sosul preparat anterior se amestecă cu ceapa verde tăiată mărunt şi se amestecă toată compoziţia la foc mic până devine ca un fel de aluat. În final se adaugă pătrujelul tocat şi dacă nu aş fi închis cartea ar fi rezultat un Mercimek Köftesi corect….. dar..

Se lasă amestecul deoparte vreo 15 minute, până putem modela cu mâna, din amestec, chiftele mici sau mici bombiţe. Eu am ales ca formă chiftele mici, pentru că aşa cume spune numele sunt chiftele, deci TREBUIE prăjite…….  sau nu. Am zis să încerc o variantă light şi una hard, aşa că într-o tigaie am încins nişte ulei, iar pe de altă parte am încăzit cuptorul la maxim. Am luat chiftelele şi le-am scufundat în uleiul încins. Ce s-a întâmplat este că am văzut  o variantă rapidă de eroziune, un fenomen des întâlnit în natura zilelor noastre. În acelaşi timp putem spune că o ploaie de mici meteoriţi au început să sară din tigaie. Ok, clar nu este calea corectă. Deci trecem la cuptor, unde pe o foaie de copt unsă cu puţin ulei aşezăm chiftelele şi le aruncăm direct în cuptorul încins pentru 10-15 minute. Parţial OK, acolo unde uleiul a fost prezent un fenomen asemănător cu primul dar de dimensiuni mult mai reduse, s-a petrecut.

Calea corectă era dacă citeam tot şi mă opream cu această reţetă acum vreo 600 de caractere, adică aici:

Merg foarte bine împreună cu frunze de salată, ceapă verde şi un pahar de ayran. Deci una caldă, una rece

Şi pentru ca totuşi seara să fie cu final fericit am transferat vreo 2o de vinete uscate într-un  vas cu apă şi le-am lăsat la înmuiat vreo 20 de minute. În paranteză, vinetele (patlican) ocupă un loc aparte în bucătăria turcească, iar varietatea de vinete mov şi mici pe care am găsit-o se potriveşte perfect unor preparate specifice.

Între timp într-o tigaie am încălzit două linguri de ulei, o ceapă tocată mărunt şi 2 linguri de orez. Nu le-am lăsat prea mult singure şi le-am făcut cunoştinţă cu un amestec de carne tocată (viţel şi de oaie) tot amestecul ţinut încă 10 minute pe foc. În acelaşi timp cu Între timp, într-o altă tigaie am încins o lingură de zahăr până stadiul de caramel, am adăugat nişte roşii cubuleţe (varianta cutie de 800 g), sare, piper şi le-am fiert încă 10 minute.

Amestecul de carne l-am îndesat cu grijă în vinetele înmuiate, le-am aşezat într-un vas de jena, Peste ele am turnat fără milă sosul de roşii, pus capac şi aruncat în cuptor vreo oră, o oră şi jumătate.

Gata.

Teşekkürler şi poftă bună.

De profesie farmacist, Alexandru este pasionat de fotografie și gastronomie. Sunt două hobby-uri care de multe ori se împletesc foarte bine. Îi place să călătorească, să surprindă prin lentila aparatului natura, oamenii şi locurile pe care le descoperă.