În copilărie, Crăciunul…

Dacă m-ar întreba cineva de ce am început să scriu pe lumeamare.ro aş spune că dintr-un motiv foarte egoist: pentru că învăţ foarte multe şi mai ales pentru că am cunoscut, măcar virtual, mulţi oameni extraordinari. Iar când Ina a întrebat cine vrea să scrie articolul despre obiceiuri de Crăciun m-am repezit să mă ofer, pentru că ştiam că voi descoperi cu siguranţă lucruri interesante.

Pentru mine, Crăciunul începea cu micii colăcei în formă de potcoavă pe care mi-i făcea bunica. Caii Moşului trebuiau potcoviti – nu, renii nu îşi făcuseră încă apariţia. Bradul se făcea în 24 decembrie şi nu în 1 decembrie. Să vedem însă ce se întâmplă în lumea mare, mai interesantă decat lumea mea.

O ştim cu toţii, de Crăciun celebrăm naşterea lui Isus la Bethleem. Sărbătoarea are însă origini păgâne şi la origini marca solstiţiul de iarnă. A început să devină comercială odată cu obiceiul de a face cadouri celor dragi. Moş Crăciun a apărut în secolul XIX şi, deşi se crede că a fost inspirat de Sfântul Nicolae, se pare că şi de elful Julenisse, care oferea cadouri micilor scandinavi. Imaginea lui Moş Crăciun e astăzi, aşa cum ştiţi cu siguranţă, datorată reclamei americane a celebrei băuturi carbogazoase omniprezente în lume.

De altfel, cine a fost în America, a văzut cum “Christmas is a serious business”. Spiritul Crăciunului începe să se simtă la sfârşitul lui noimebrie, după Thanksgiving. Odată cu Black Friday, zi în care magazinele practică reduceri spectaculoase, începe sezonul cumpărăturilor pentru sărbătorile de sfârşit de an. Nici un mall nu face economie la capitolul decoraţii de Crăciun, iar bradul de la Rockefeller Center e deja celebru. Micii americani îi trimit scrisori lui Santa Claus şi peste tot răsună colinde pe care, din nou, le cunoaştem cu toţii.

Mai aproape de noi, în Anglia, englezii scriu şi ei scrisori cu dorinţe de Crăciun pe care le aruncă pe foc, ele ajungând la Moş pe horn. Mâncărurile tradiţionale sunt pudding-ul, curcanul cu castane sau raţa la cuptor. Odată cu pudding se servesc şi crackers, mici pachetele surpriză. De la englezi vine obiceiul trimiterii felicitărilor de Crăciun, iniţiat de Sir Henry Cole.

Şi mai aproape de noi, în Ungaria, se spune că dacă te urci pe un scaun în timpul slujbei de Crăciun poţi vedea care din persoanele prezente sunt vrăjitoare.

În Italia, cadourile sunt aduse de vrăjitoarea La Befana, iar din meniu nu lipsesc peştele şi fructele de mare. Din obiceiurile de Crăciun nu va lipsi amenajarea unei iesle, care vă reconstitui scena naşterii lui Isus. Ieslea e tradiţionala şi în Franţa, unde pe masa de Crăciun se vor pune curcanul la cuptor şi tradiţionala « bûche de Noël », o prăjitură în formă de buturugă, în amintirea buturugii care ardea în şeminee în noaptea de Crăciun. Tot în Franţa e tradiţionala şi slujba de Crăciun de la miezul nopţii.

Islandezii sunt cei mai norocoşi, pentru că au nu mai puţini de 13 moşi, care coboară din munţi începând cu 12 decembrie. Fiecare va lăsa un dar copiilor cuminţi.

În Cuba, noaptea Ajunului Crăciunului este denumită “Nochebuena” (Noaptea cea bună). Printre bucatele tradiţionale: friptura de porc şi piureul de fasole neagră, orez şi Yuca, o plantă tradiţională. Porcul e prăjit întreg într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier.

Am uitat cu siguranţă multe obiceiuri de Crăciun, de aceea vă invit să completaţi acest articol cu experienţe de Crăciun, trăite în alte ţări, pe care nu le-am menţionat aici! Avem de asemenea cu toţii poveşti de Crăciun care încep cu: “În copilărie, Crăciunul…”, poveşti care merită spuse!

Va mai invit să nu uitaţi obiceiurile noastre tradiţionale, să mergeţi la colindat pentru că nimic nu se compară cu o seară petrecută aducând bucurie în sufletele oamenilor şi în general să vă bucuraţi de sărbătoare!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.