Coasta de Azur – poveste de miere (4)

O călătorie în luna de miere, pe două roţi.

Povestită de Vlad Ivan.

Partea a IV-a – Plimbare pe coastă: Villeneuve Loubet, Cannes

Ziua următoare e cea în care ne mutăm într-un alt oraş şi parcurgem cea mai spectaculoasă parte a traseului. Ne trezim încântaţi, îndeplinim din nou ritualul bagajelor şi al ungerii lanţului şi în sfârşit prima plecare pe soare. Motive suficiente să zâmbeşti.

Şi pornim. Refuzăm favorurile autostrăzilor şi plecăm la pas, printre maşini şi biciclete, pe Coasta de Azur; chiar pe coastă. De fapt printre maşini, motociclete şi bărci pentru că drumul pe coasta te cam face să uiţi că mergi pe asfalt. Aşadar avem: apă albastră, bărcuţe albe, nori pufoşi, dealuri şi văi verzi-verzi care se pierd în mare. Cred că am ajuns în rai. Mai punem nişte viraje babane, plaje cu nisip, oameni în şlapi şi numai zâmbete. Cu siguranţă cea mai tare plimbare cu motocicleta pe care am halit-o de când gustăm de-astea. Îmi amintesc de ziua când mi-am luat motorul, de planuri, de trasee, de pregătiri şi parcă totul se leagă. O fi mierea, o fi peisajul, o fi soarele nu ştiu dar simt că îmi dau lacrimile. Îmi vine să mă ridic în scări şi să urlu că o maimuţă ce sunt dar curbele nu mă lasă. Fie, urlu io diseară când ajungem la hotel, dacă nu uit.

Pe drum ne oprim la Saint Tropez unde bărcuţele sunt ceva mai mari, doamnele au toalete ca în filme iar magazinele Chanel sunt la fiecare colţ de stradă. Golful colcăie agitat, noi mâncăm o clătită pe care o apărăm cu stoicism de porumbeii răsfăţaţi în timp ce admirăm marea. Multe motociclete.

Suspinăm fericiţi şi pornim mai departe. Nu suntem singurii: la ieşire blocaj serios pe câţiva kilometri. Răzbim cu greu la înţelegere cu maşinile îngăduitoare şi scuteriştii care nu au teamă de nimic. Motocicleta noastră are fundul cam mare, se strecoară greu dar până la urmă confirmă. Ieşim la drum deschis şi continuăm extazul pe coastă în lumina apusului şi apoi a felinarelor.

Ajungem, cum ne-am obişnuit, seara la noul nostru culcuş. Villeneuve Loubet este un orăşel mic şi prietenos aşezat foarte aproape de Nisa. Camera are din nou vedere către marea cea mare şi albastră aşa că printre palmieri şi catarge admiram luna reflectată în apă şi numărăm avioanele care forfotesc pe aeroportul din Nisa. Adormim cuminţi după una dintre cele mai frumoase zile de care ne amintim.

Dimineaţă o tură scurtă de recunoaştere ne spune că suntem cam singurii turişti sub 60 de ani din staţiune. După o cafea scurtă şi grasă ne revenim din şoc şi pornim să căutăm un loc de făcut plajă. Până la urmă suntem la mare. După cca 2 km de plimbare agale reuşim să alegem din oferta bogată. Unii din noi aţipesc un pic, alţii îi trezesc că cică se plictisesc. De fapt ştim cu toţii că trebuie musai să respectăm ora franţuzească de masă că altfel rămânem nemâncaţi. Ceea ce facem cuminţi şi efortul e pe deplin răsplătit: cu siguranţă Franţa are cea mai bună mâncare din lume.

După prânz renunţăm la programul de plajă şi redevenim călători. Destinaţia Cannes. De sus în jos. Adică întâi poze şi panorame sus în deal la cetăţuie şi apoi plimbare jos, pe faleză asortaţi cu o îngheţată. În jurul nostru atmosferă de poveste: un oraş exact aşa cum ni-l imaginam, bogat şi discret în acelaşi timp, cochet şi prietenos până în ultimul cotlonaş. Oameni se plimbă sau stau la şueta pe faleză, câţiva temerari încă fac baie şi din nou mulţi vorbitori de limba rusă. Ne odihnim un pic pe nisip, trecem în revistă bărcuţele cu care deja ne-a obişnuit şi pătrunşi de apus ne întoarcem încetişor către casă.

Citeşte şi

Episodul 1

Episodul 2

Episodul 3

Episodul 5