călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
May
2011
Dansul tanura, între pământ şi cer
Nu mai ţin minte exact dar cred că primul lucru pe care l-am cerut odată ajunsă la Cairo (după internet, desigur) a fost să mergem la un spectacol de dansuri sufi. M-a surprins să văd că ghidul nu ştia despre ce e vorba. Eu îmi aminteam foarte clar că am stat anul trecut la o coadă, undeva în apropierea bazarului, aşteptând să intrăm la un astfel de show. Era afiş mare şi chiar aşa se chema: sufi dance show. Nu am avut noroc atunci dar am văzut pe net filmări cu aceşti dervişi rotitori…. aha! Acesta era cuvântul cheie. “Vom vedea dervişii rotitori, tanura dance!” m-a asigurat ghidul. OK, fie şi tanura, mi-am spus eu, neînţelegand nici până la plecarea din Egipt diferenţa.
Am venit acasă şi mi-am făcut cu ruşine temele. Aşa cum ştiam, dervişii rotitori au o legatură spirituală cu dansul. Toate mişcările lor au interpretări religioase iar rotirea în sine îi aduce într-o stare de extaz, de transă. O poveste completă a originilor sufi am citit-o la Traveling Hawk pe blog. Dansatorii de sufi, deşi seamănă cu cei de tanura, au altfel de costume, alb cu negru şi, ca să fie completă povestea, trebuie să fie mai mulţi. Cel din centru semnifică soarele, în timp ce ceilalţi sunt stelele. Fusta de la exterior se scoate în timpul rotirii, ca o lepădare de cele lumeşti, iar o mână se îndreaptă spre cer în timp ce alta coboară spre pământ, stabilind conexiunea dintre cele două lumi.
Tanura prezentată turiştilor păstreaza rotirea dar aceasta nu mai e o formă de comuniune cu divinul ci mai degrabă o dovadă de măiestrie, nu mai e o aspiraţie la înalt ci mai degrabă un spectacol. Cred că şi cu dansurile sufi se întâmplă cam acelaşi lucru, de fapt… Tanura e plin de culoare, costumele sunt elaborate, uneori împopoţonate cu efecte speciale şi beculeţe care se aprind spre extazul publicului aplaudac. Viaţa plină de culoare a Egiptului a adăugat mai multă vigoare şi ingeniozitate în acest dans. Noi i-am spune, cu pretenţii şi aere de ‘telectuali, kitch. Ei cred că numesc asta bucurie, manifestată în tot ceea ce înseamnă distracţie (vezi şi vasele de pe Nil care se plimbă de colo colo cu muzica dată la maxim şi instalaţii de lumini ce-ţi iau ochii).
Oricum ar fi, comercial sau nu, abilităţile acestor oameni sunt de admirat. Încercaţi voi să vă învârtiţi pe loc, cu viteză, măcar un minut şi după aceea mai vorbim.
Imaginile provin din două mici spectacole: unul la bordul restaurantului plutitor, din Cairo, al doilea în cortul beduinilor din deşert. Primul dansator mi s-a părut cel mai tare, al doilea la rând fiind puştiul din deşert, care s-a ţinut cu tenacitate de ritmul tatălui său. Mă temeam că o sa ameţească brusc şi o să îl culegem de pe jos dar nu a fost aşa!
Puteţi să începeţi cu secvenţa filmată, chiar dacă nu am avut lumină prea bună se vede suficient!
Articole similare:
- Poveşti din LumeaMare 15 – impresii
- Despre cămile şi minunile lumii
- Ne-am întors din Egipt, pe când plecăm înapoi?
- Rezumatul săptămânii 13-19 iunie
- De mâine suntem ambasadorii lui Chinezu în Egipt
9 Comentarii la “Dansul tanura, între pământ şi cer”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
De vis! Habar nu aveam ca asa ceva exista
Foarte tare, eu una am ametit doar privindu-l!
Frumos. Am văzut în Istanbul ceva similar.
Tot n-ai ajuns la sufi
(( Buna si tanura…
@ Ioana – la sufi, in 2000, am intrat in transa… cred ca m-as fi rotit si eu vreo juma de ora fara probleme
Mda, tot n-am…. asa cum tot n-am ajuns in desertul alb sau negru. Da lasa ca imi iau eu revansa.
As vrea sa te vad rotindu-te juma de ora
@Cezar: Faci misto de noi sau vorbesti serios???????
Foarte serios… pe langa Khan el-Khalil este un loc unde au loc dansuri sufi de 2 ori pe saptamana. Intrarea e gratis, dar trebuie sa fi destul de devreme sa prinzi loc (sau sa nu ai parte de ceva gusteri locali)… Am fost in 2000, in 2006 cand am fost cu Roxana & Alex, ni s-a inchis usa in nas. In 2000, insa, spectacolul a fost incredibil si chiar cred ca am intrat in transa, uitandu-ma la cei 5 care s-au invartit aproape 1 ora… plus zecile de tobe.
Wow, pentru mine una care sunt cam Toma Necredinciosul de fel asta suna SF tare… Dar te cred, nu zic nu, abia astept sa detaliezi senzatia pe la Povesti sau unde ne-om mai intalni!
[...] menţionez beculeţele colorate care ornează marginile cortului şi boxele din care urlă muzica. Tanura ne încântă mai ales prin prezenţa puştiului care nu se lasă şi se ţine de ritmul dansului [...]