Vacanţa la ţară, în Franţa

Vinurile franţuzeşti fac parte din elită. La fel şi gastronomia. Ca să înţelegeţi dragostea şi mândria francezilor când vine vorba de vin şi de brânzeturi, de exemplu, cel mai simplu ar fi să vizitaţi o podgorie şi/sau o fermă. Dar ce vorbesc, n-ar fi mai bine să vă petreceţi chiar vacanţa acolo?

Există multe «gites» care propun asta, tot ce aveţi de făcut este să vă decideţi în ce zonă vreţi să mergeţi. Un gite este o casă de oaspeţi, un fel de pensiune, la noi. În general este vorba de clădiri vechi, cărora li se dă o viaţă nouă. Totul în spiritul autenticităţii, însă. Preţurile sunt mai mici decât la hotel şi în plus, relaţia cu proprietarul nu e deloc cea impersonală pe care aţi putea-o avea cu recepţionerul unui hotel. O cameră dublă pleacă de la 50 de euro în sus, cu mic dejun inclus. Destinaţiile sunt numeroase: zona Bordeaux-ului, regiunile Bourgogne şi Alsace etc. Turismul viticol este în plin avânt în Franţa! Avânt, avânt, dar cam scump! Deşi eu am stat la un castel, in sud, cu 60 de euro pe noapte! O soluţie şi mai avantajoasă ar fi poate campingul.

Dacă tot m-am lăudat însă că vă trimit la ţară, ce-ar fi să vă trimit pe bani puţini? Există mai nou un concept foarte la modă printre tinerii citadini. Se numeşte wwoofing şi vine de la World Wide Opportunities in Organic Farming. Principiul e foarte simplu: primiţi cazare şi mâncare într-o fermă bio în schimbul câtorva ore de ajutor pe zi. Din câte ştiu eu, media ar fi de 3-4 ore. Ideal ar fi să alegeţi o fermă pe placul vostru: vreţi să învăţaţi să cultivaţi roşii sau să faceţi brânză sau miere? Să fiţi în preajma animalelor sau departe de ele? Aveţi aici site-ul pentru Franţa. Primul pas este să vă înscrieţi, iar după vă puteţi pune pe căutat!

Va trebui să fiţi motivaţi însă, înscrierea costă 15 euro pentru o persoană, sau 20 de euro pentru două persoane. Numai aşa puteţi avea acces la lista celor 650 de ferme. Însă eu zic că merită, în afară de transport va fi singura taxă pe care o plătiţi. În afară de bani, un alt avantaj ar fi cel lingvistic. Ce alt mod să înveţi o limbă străină decât practicând-o la mama ei acasă? Atenţie, însă, oportunitatea aceasta nu e pentru persoanele care nu sunt deschise la nou. Puneţi 1000 de întrebări proprietarului fermei, legate de activităţile pe care va trebui să le «prestaţi» şi de detaliile deloc neglijabile numite mic dejun, prânz şi cină. Nu toată lumea e înnebunită după supa cremă de dovleac sau după scoici cu cartofi pai. Exagerez, dar e important să alegeţi ceva care să vi se potrivească. Şi să nu uit, fermele din Franţa au tot confortul, nu vă faceţi griji în privinţa asta. Nu cred că o să staţi prea mult în casă, de altfel. Sigur veţi fi ocupaţi să exploraţi fiecare colţişor din împrejurimi.

Înainte să vă spun care e planul pentru săptămâna viitoare, o să vorbesc puţin şi despre transport. Cu siguranţă majoritatea veţi lua avionul ca să ajungeţi în Franţa. Din Paris există TGV-uri directe către aproape orice colţişor, iar viteza nu e cea a rapidului românesc. Veţi pierde cel mult trei, patru ore. Ar mai fi, bineînţeles, varianta şi mai bună a închirierii unei maşini. Vous serez ainsi libres de vos mouvements, cum ar zice francezul!

Aşa, am ajuns şi la săptămâna viitoare , când o să pun un pariu cu voi. O familie dragă mie va petrece câteva zile în Paris în vara asta. O să le propun o după amiază într-un cartier din Paris, care va include cumpărarea de cărţi, de suveniruri, prânzul, o plimbare şi un concert. Toate astea nu vor trebui să coste mai mult de 5 euro pentru toţi trei. E vorba de un loc special pentru mine, care ştiu că va fi şi pe sufletul lor. Până atunci însă, o săptămână frumoasă vă doresc!

PS: Wwoofing-ul nu e în nici un caz specific Franţei.

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.