Cum ajungem oameni mari?

În mine sunt toate poveştile bunicilor mei. Cea despre Fata babei şi fata moşului şi  cea despre iepurele care şi-a pierdut opincile într-o noapte friguroasă de iarnă. Cele despre Mihai Viteazul sau despre marele război, mai târziu. Poveşti, imagini, zâmbete care defilează prin faţa ochilor. Poveşti care m-au construit, treptat şi care aşteaptă cuminţi să iasă din nou la suprafaţă, atunci când voi avea şi eu copiii mei.

În mine sunt toate sfaturile părinţilor mei. « Învăţa, nimic nu e mai important. Dar învaţa pentru tine, dacă îţi doreşti asta. Dacă nu, îţi vei găsi un alt drum». «Trebuie să ştii să vorbeşti şi cu un prinţ şi cu un cerşetor. Nu uita.». «N-a zis nimeni că viaţa e uşoară. Dacă îţi e prea greu, renunţă. Însă vei fi singura vinovată pentru eşecul tău. Gândeşte-te însă, dacă vei reuşi, cât de mare va fi satisfacţia. Ai încredere în tine. Poţi să o faci. Nu trebuie să îţi ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.