călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Jun
2011
La Défense Lincoln
Am crezut întotdeauna că viaţa bate ficţiunea. Aşa am ajuns să numesc aventura mea de anul acesta de la Roland Garros după un film american, al cărui nume apărea obsedant pe străzile Parisului.
Cum e Roland Garros-ul în prima zi a turului doi, ziua copiilor? Aş vrea să spun impresionant, pentru că e prima dată când ajung aici. Dar e un turneu de tenis şi mi-am dat seama că BCR Open de la Bucureşti nu arată rău prin comparaţie. Diferenţa o face tenisul, şi pentru acest lucru am fost la Paris. E bine să îţi dai seama că turneul e doar un pachet, important e ce se petrece acolo.
Călătoria la Roland Garros a fost de la cap la coadă sub semnul hazardului: perioada a depins de cele mai ieftine bilete de avion (dar în prima săptămână ca să vedem cât mai multe meciuri), iar bilete am găsit doar într-o singură zi aşa că nu am avut de ales.
Iată câteva impresii rapide:
- Philippe Chatrier, ultimul rând…se vede mai bine decât te aştepţi şi poţi să mai arunci o privire şi la ecranul de pe terenul doi pe care sunt transmise imagini din alte meciuri;
- uneori pare că e mai multă lume pe aleile dintre terenuri decât pe terenul propriu zis;
- eşti norocos când ai ocazia în aceeaşi zi să îi vezi pe Francesca Schiavone, Gael Monfils, Caroline Wozniaki şi pe Victor Hănescu împotriva lui Novak Djokovic. Te simţi bine că îţi poţi susţine şi un compatriot (chiar dacă nici el nu părea a crede că avea vreo şansă).
- e un efort să alergi prin complex şi să încerci să intri pe terenurile mici pentru a vedea de la mai puţin de un metru jucători pe care i-ai văzut doar la televizor prinşi în meciuri de dublu: Nadia Petrova, Flavia Pennetta şi chiar pe Horia Tecău. Mi-am dat seama că nu e bine să pleci fără un steag la tine. Nu se ştie când ai nevoie.
- a fost o zi perfectă la tenis încheiată pe la orele 20:00 când am plecat renunţând la ultimele imagini din meciul de infarct al Verei Zvonareva împotriva lui Sabine Lisicki.Îl văzusem deja pe Tsonga câştigându-şi meciul şi lumea din faţa ecranului petrecând ca şi cum câştigase turneul.
- Din cei văzuţi pe viu: Wozniacki nu a părut prea în formă, Gael a devenit unul din favoriţii prietenei mele, Novak nu a avut nevoie să facă prea mult efort chiar dacă Victor a jucat onorabil în primul set iar Francesca a fost, că de obicei, 100% în meci.
Am plecat să văd câteva meciuri de tenis într-un mare turneu şi am părăsit arena Roland Garros-ului realizând că pentru mine jucătorii şi tenisul în sine au reprezentat mai mult decât turneul. Nu am fost acolo pentru Roland Garros, al doilea turneu de mare şlem ci pentru jucătorii care participă. Şi mi-a plăcut că turneul nu încearcă să fure priveliştea.
Alina mă ruga să fac şi nişte pronosticuri. Na Li e deja campioana aşa că mă voi referi doar la finala masculine. Sunt fan Rafa Nadal aşa că, recunosc, aş vrea să câştige. Trebuie să recunosc că o finală Nadal – Federer e ceva clasic şi mă bucur că mai avem ocazia să o vedem. Dar sunt sigură, aşa cum spune tatăl meu (mare amator de tenis) că va câştiga cel mai bun.
De asta îmi place tenisul.
Mulţumesc, Stefania! (Alina)
Articole similare:
3 Comentarii la “La Défense Lincoln”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
Felicitari pt articol,nu ne ai spus daca ai asistat la vreun antrenament
Multumesc Bogdan. Cand am ajuns erau niste antrenamente cu jucatori destul de cunoscuti. Am avut de ales intre a incerca sa prindem antrenamente sau a sta sa vedem meciurile de pe Philip Chatrier. Am ales sa vedem meciurile. E destul de aglomerat si destul de greu de ajuns langa terenuri. Riscam sa pierdem mult timp incercand sa ne strecuram si astfel sa pierdem si meciurile. Cred ca tu mi-ai povestit de tricourile de la Roland Garros. Sincer, mie nu mi-au placut. Poate am un spirit de economie prea puternic dar am vrut pentru banii pe care ii dau (multi pentru mine)sa cumpar ceva care imi place si de buna calitate. Mie nu mi s-au parut ca respectau nici una dintre aceste criterii.
Stefania, cred ca Bogdan vorbea de afisele de la Roland Garros, care-s intr-adevar adevarate opere de arta