O noapte de răsfăţ în Timişoara

Am ajuns in Timişoara într-o după-amiază. Am coborât din tren după un drum prea lung şi ne-am grăbit să ieşim din gară. ”Nu pot să cred, suntem în Timişoara”. Versurile celor de la Phoenix îmi tot veneau în gând. Planul nostru era simplu, să încercăm să descoperim cât mai multe în puţinul timp ce îl aveam. Nu am consultat nicio hartă, nu am căutat nicio poză, singurele informaţii pe care le aveam erau recomandările Alinei (căreia îi mulţumesc). Nu ştiam ce ne aşteaptă. Am zis că dacă e de bine, atunci să fie o surpriză, dacă e de rău, măcar nu ştiam ce ne aşteaptă.

Am ajuns încet, pe jos, în centru. Ne-am oprit pe primul pod peste Bega şi am urmărit canotorii. Ne-am sunat apropiaţii să ne lăudăm. Am trecut pe lângă Parcul Central. Printre copaci  am văzut Catedrala Mitropolitană. Am mers spre ea. Apoi am traversat spre aleile pietonale al Pieţii Victoriei. Primele impresii erau hm... este prea frumos! La aşa ceva nu n...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Urmărindu-și una dintre pasiuni, Octavia a hotarât să studieze literatura. O altă pasiune, precum și mare iubire, este muntele. De aceea Octavia vrea să ajungă în cele mai îndepărtate si ascunse colțuri ale naturii. Pentru ea, fiecare călătorie făcută este o aventură plină de emoții și impresii puternice ce trebuie împărtășite cu oricine dorește să asculte.