O bucată.

De drum, da. Azi nu vă zic despre destinaţii. Azi vă zic de drum. Mă gândesc că sunt oameni care nu ajung  în partea asta de ţară. Că poate stau în colţul opus şi uite-aşa, n-au ajuns.

Şi e păcat.

Drumul ăsta e frumos oricum l-ai face. Cu maşina, cu motorul cu trenul (vai cât îmi plăceau tunelurile când eram mică!). E o plutire, o visare, o uitare... uiţi de griji, uiţi de mâine, de ieri.

Nici n-are sens să vă spun despre cel-mai-viaduct, cel-mai-defileu... Îi zic simplu: Valea Oltului. De la Vâlcea pân’ la Sibiu. Sare şi tresaltă pipota mea de olteancă numai când aude. E verde, e albastru, e cuminte, e lin, e numai bun să mergi cu gâtul întors (dar un pic de atenţie, vă rog, dacă sunteţi în maşina aia sau pe motor, da?). Apa într-o parte, culmile munţilor atente în stânga şi-n dreapta. Vârful Cozia cu releul şi...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.