călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Jul
2011
Bucureştiul văzut cu ochi de francez
Să fiţi blânzi cu mine astăzi. Articolul acesta e scris în exact zece minute V-am spus că vin acasă pentru două luni, da? Am spus şi că am 1001 de lucruri de rezolvat înainte să plec. Iar dacă nu le-am spus le spun acum, cu egoism, ca să mă scuz pentru acest articol pe repede înainte. În timp ce îl scriu, ascult Mando Diao. Pe mine mă inspiră mereu, încercaţi şi voi. Aceste lucruri extrem de importate fiind spuse, să trecem la Bucureşti. În ultima vreme v-am tot întrebat, şi pe Facebook şi aici pe blog, ce aţi recomanda unui străin să vadă în România. Am ţinut mereu cont de aceste recomandări, pe care le-am şi dat mai departe.
Săptămâna trecută, un cuplu din Franţa a petrecut un weekend în Bucureşti. Şi au ţinut cont de recomandările noastre. E adevărat, au avut ajutor: i-au plimbat nişte prieteni comuni, romani (mulţumim Cristina şi Andrei!). Însă s-au plimbat şi singuri. Impresia generală a fost foarte bună. Punctul negativ care i-a şocat cel mai mult au fost cablurile electrice, mereu la vedere şi uneori foarte “artistic” îmbinate. La întrebarea “ce nu vă aşteptaţi să găsiţi în Bucureşti şi nici măcar voi nu aveţi” răspunsul a fost: un patinoar într-un mall. În rest, mâncare bună, oameni foarte primitori şi politicoşi, inclusiv la hotel – Ibis Palatul Parlamentului, incredibilul Muzeu al Satului, foarte frumosul Herăstrău, originalul Car cu Bere… Bucureştiul lor a fost un amestec de superlative. S-au mirat de amestecul de vechi şi de nou de pe Lipscani, au subliniat de extrem de multe ori potenţialul incredibil al oraşului, au regretat că nu au avut timp să vadă Cotroceniul şi Palatul Poporului şi… au promis să revină foarte curând pentru un tur al României.
Dragă Bucureşti, ţi-ai făcut doi noi fani! Iată weekendul lor, pe scurt, în imagini.
Ei, cum m-am descurcat într-un timp aşa scurt?
PS: Les photos appartiennent à Mr. Philippe Vincent-Royol.
Articole similare:
- Traseu: şapte zile în România
- Românii văzuţi de alţii
- Palatul Parlamentului #prinbucureştiulmeu
- Străin în oraşul meu (8)- #prinbucureştiulmeu
- Sindrofie la şosea
14 Comentarii la “Bucureştiul văzut cu ochi de francez”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
Te-ai descurcat bine; nici nu se putea altfel. Bravo Alina! Să înţeleg că ai sosit deja în România şi ai făcut poze în weekend la Caru cu Bere, în Herăstrău şi la Muzeul Satului?
Dragul meu Bucuresti, cu un picior in groapa, cu altul in paradis
Te-ai descurcat foarte bine, Alina, desi sigur mergeau si mai multe poze in acest articol 
Este un amestec de multe ori socant de elemente extrem de diferite, asa e!
Cablurile si patinoarul sunt cele mai pertinente observatii posibile
Ce-aveti, dom’le, cu patinoarul? Eu daca as sti sa patinez, as fi incantata de el
In alta ordine de idei, excelente alegeri si ma bucur ca le-a placut Bucurestiul.
Pai nu cred ca are nimeni nimic cu patinoarul, e vorba doar de contraste, eu asa am inteles
Chiar ma bate un gand sa ajung azi pe acolo.
te-ai descurcat bine!Aproape ca m-ai facut sa vreau sa revin si eu, desi nu am avut pina acum un raport prea bun cu capitala
.
Adi, articolul chiar fiind scris in zece minute, am fost natafleata si am pus watermark cu numele meu. Insa pozele sunt facute de ei. Le-am cerut sa imi trimita ceea ce considera ei ca ar fi reprezentativ pentru weekendul petrecut in Bucuresti.
MiaaQ, sigur ca mergeau si alte poze, dar cum spuneam, nu am vrut sa intervin eu, am incercat pe cat posibil sa fie obiectiv articolul.
Laura, asta cu patinoarul a fost ceva incredibil, soc de-a dreptul, nu le venea sa creada ce mari sunt mall-urile. Patinoarul a pus capac, dar la modul pozitiv, le-a placut, mai ales ca stiu sa patineze. Am uitat sa spun, dar au fost si la bowling, le-a placut mult si acolo. Si cliseu, cliseu, dar au mancat mici in fiecare zi,in cele trei zile cat au stat. Daca asta nu e dragoste…
Maria, multumesc! Am incurcat watermark-ul, dar nu-i bai, Philippe stie ca-s ale lui pozele! Si acum stiti si voi.
OK. Mister rezolvat. Şi totuşi, Alina, eram curios despre data la care ajungi în România. Nu foarte curios, pentru că sunt blând cu tine astăzi.
Draga Adi, dar sunt deja in Romania. Articolul a fost scris vineri, abia astazi a aparut.
Te-ai descurcat cu brio, locurile astea le-as fi recomandat si eu…in plus daca sunt tineri si /sau studenti o vizita la caminele din regie:) si cluburile din zona lipscani…chiar,mai exista club A?
Cred ca da, Ancutza!
în Club A se fumează la greu. Eu, care nu-s fumător, nu-l recomand.
Tin minte si acum ca asociam iesirile din liceu, in club, cu fumul. Si ca desi nu fumam, veneam acasa mirosind de parca as fi facut-o sau mai rau. Acum insa nici nu mi-am pus problema ca intr-un loc public s-ar fuma
Uitasem de “amanuntul” asta.
[...] – Articolul Alinei şi impresiile prietenilor săi francezi [...]