Model la 17 ani

Andra e inteligentă. Andra e pasionată, ambiţioasă, plină de imaginaţie. Andra a scris deja un roman: Sărutul Morţii. Andra are 17 ani. Vă aduceţi aminte de voi la vârsta asta? Puţini ne putem lăuda cu asemenea realizări. Şi deşi e modesta şi cred că s-a săturat să i se aducă aminte ce vârstă are, e un model nu doar pentru cei din generaţia ei, ci şi pentru noi, restul, care avem ce învăţa de la ea. Nu-i usor sa fii in clasa a X-a si sa scrii romane. Trebuie să fii organizat, să ştii care-ţi sunt priorităţile. Sunt foarte mândră de acest interviu.  E dovada faptului că nu, tinerii României nu-s neapărat pe calea „pierzaniei”.

Am citit deja interviuri cu tine, aşa că nu o să te întreb de ce ai început să scrii romane. Ştiu că ai talent, am citit – parţial – ce ai scris. Am văzut că scrii acum un roman de dragoste. Mi se pare extrem de îndrăzneţ şi mă bucur că îndrăzneşti! Cum e dragostea la 17 ani?”

„Dragostea la 17 ani e… nehotărâtă. Sunt atâtea gânduri abandonate pe parcurs, atât de multe sentimente pe care le tratez iniţial cu mult interes, pentru ca apoi să le abandonez, căci fuseseră doar scântei. Mă gândesc la un roman de dragoste fără happy-end. Pentru că în viaţă, n-am întâlnit nicio situaţie – de dragoste sau nu – care să se termine bine pentru toţi. Aşa că dragostea pe care o judec eu e cea incompletă, când unul iubeşte, iar celălalt doar… acceptă. Dragostea dintre un băiat şi o fată e complicat de descris – cel puţin pentru mine. Desigur, pot să imaginez scenarii şi idei de roman, dar să-ţi spun cum e în viaţa mea e prea încurcat. Cred că cine va citi romanul acesta – la care lucrez intens, mulţumită insistenţelor surorii mele  – va înţelege ceva din gândirea mea.”

„Când spun dragoste, nu mă refer neapărat la dragostea dintre un băiat şi o fată, ci extrapolez: dragostea poate fi pentru cărţi, pentru un loc.  Eşti fidela în dragoste? Care e cartea pe care ai lua-o cu tine pe o insulă pustie şi de ce? Care e personajul de care eşti îndrăgostită?”

„Dacă sunt fidelă în dragoste? Da. Dar iubesc foarte multe lucruri şi cel mai greu e să aleg câte unul din fiecare categorie. Dacă ar fi să iau o carte pe o insulă pustie – deşi sper să nu fie nevoie vreodată să fiu limitată doar la una – ar fi „Jocurile foamei” (Suzanne Collins). Bine, e o serie, dar aş face cumva să le fac o singură carte. Pentru că e povestea care m-a impresionat cel mai mult. E scrisă foarte bine şi are un subiect captivant. Dacă nu aş avea în bibliotecă vreo şase titluri necitite – primite doar în ultima lună – serios că aş reciti seria. De personaje… Sunt iremediabil îndrăgostită. Sunt îndrăgostită de manierele contelui de Saint-Germain („Hotel Transilvania”- Chelsea Quinn Yarbro) şi de tăria de caracter a adolescenţei Katniss („Jocurile Foamei”). Aş citi la nesfârşit despre relaţia dintre Laurence şi Sybille (”Traficantul de umbre” – Monica Ramirez) şi despre cum reuşeşte să se adapteze Ingrid la viaţa sentimentală („Cu sânge rece şi albastru” – Ivona Boitan). Indiscutabil, mi-e dor de Anastassia și, recunosc, de Blid („Sărutul morţii”), de toate personajele de pe blog, de toate vieţile pe care le-am imaginat din viaţa mea. Nu pot alege un singur personaj. Dragostea poate fi îndreptată spre mai multe lucruri în acelaşi timp.”

„Care e locul de care eşti îndrăgostită? În primul rând o să te întreb despre un loc unde ai ajuns, după despre un loc unde visezi să ajungi. Îndrăznesc să te întreb dacă nu ai cumva şi un loc imaginar de care eşti îndrăgostită. Presupun că astfel de locuri există pentru tine, însă mă pot foarte bine înşela.”

„Nu am un loc anume de care sunt îndrăgostită. Întotdeauna, acelaşi loc a avut efecte diferite asupra stării mele, în funcţie de cine era acolo şi ce făceam eu. Voi avea mereu zâmbetul pe buze când mă voi gândi la ceainăria „Librăria mea” din Piteşti, unde am avut prima lansare. Clasa în care am învăţat în generală mi-e dragă. Tocmai am fost la serbarea surorii mele (clasa a patra) şi a trebuit să mă opresc în clasa mea. Sunt multe gânduri care mă încearcă, deşi nu m-am simţit niciodată în largul meu în generală. Mi-a plăcut Sibiul, e un oraş cu aer vechi, iar eu încep să mă îndrăgostesc de secolele trecute. Nu am un loc anume unde aş vrea să merg. Vreau să ajung peste tot. În tară, dar şi în afară. Îmi place să călătoresc. Îmi plac peisajele, mi-ar plăcea să pot face fotografii – adică mai mult decât telefonul meu cu cameră de trei mega: D Cât despre locuri imaginare, îmi place uneori să mă gândesc la o căsuţă cu foişor, cu flori în fată, cu iarbă mereu verde în jur. E escapada mea, deşi, cum am mai spus, nici acasă nu a fost mereu locul în care m-am simţit bine, în siguranţă.”

„Exista vreun mentor în viaţa ta? Profesor, părinte, rudă, ştiu eu… exemplele pot fi nenumărate. Există poate vreun personaj public care ţi-e model? Un personaj dintr-o carte?”

„Nu spun niciodată „Vreau să fiu ca X”. Pentru că eu voi fi eu, indiferent de cum bate vântul. Mama e cea mai tare. Vreau să fiu la fel de puternică precum e ea. La fel de bună ca ea. Admir profesorii care ştiu mai multe decât aria lor de predare şi da, vreau să ştiu şi eu câte ştiu ei. Lucrez la asta. Cât despre personajele de carte… Mă gândesc uneori că aş vrea să fiu indiferentă, sau la fel de îndrăzneaţă în iubire ca unele personaje. Dar, cum ziceam, eu sunt eu, chiar dacă alţii nu vor să vadă asta. „

„Dacă ar fi să alegi o melodie pe care să o asculţi în timp ce răspunzi la întrebările mele, care ar fi ea?”

„În acest moment, aş asculta „Whiskey lullaby” – Brad Paisley şi Alison Krauss. Nu mă întreba de ce. Pur şi simplu…”

„Îţi mulţumesc mult, spor la scris şi aştept cu nerăbdare romanul!”

PS: Andra accepta oferte de lucru in vacanţă. Scrie minunat, nu ezitaţi să o contactaţi!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.