Ion Trandafir sau cum să trăieşti sănătos (2)

Cei care au fost cu noi la Poveşti din LumeaMare îl vor regăsi cu siguranţă cu plăcere pe Ion Trandafir în rândurile care urmează. Ceilalţi îl cunosc poate din interviul precedent. Iar cei care nu îl cunosc, au ocazia acum să afle mai multe. Mi se pare important să fac o precizare. Mie  pensiunea Cehov mi s-a părut extraordinară şi o recomand cu drag oricui vrea să petreacă un weekend sau o vacanţă frumoasă la Bran. Iar aceste rânduri nu sunt în nici un caz reclamă, mi-am plătit camera ca orice alt oaspete.

« Foarte mulţi dintre cititorii noştri m-au rugat să le dau mai multe amănunte despre activităţile pe care le aveţi aici, la Casa Cehov. Lorena voia chiar să ştie dacă organizaţi şi activităţi hipice. »

« Sunt slabe şansele, este complicat pentru noi. Ca să dai un serviciu de calitate trebuie să ai condiţii ca atare la o fermă, lume care să se îngrijească de aşa ceva, să te gândeşti la sezonul rece, când noi suntem plecaţi la schi. La câţiva paşi de noi există însă pensiuni care au manejuri, care organizează trasee prin dealuri. La ce nu ne pricepem nu ne băgăm. În rest, dacă noi nu ne pricepem, găsim colaboratori pricepuţi, aşa cum facem cu caiacul. De la an la an adăugăm câte ceva, începând cu anul acest avem doi colaboratori pe caiac şi deja am organizat pe ieşiri pe Olt, de la Dumbrăviţa până aproape de Făgăraş, aproximativ 170 de km. A fost foarte frumos, e un lucru care e la îndemână şi deosebit. Altfel, activităţile noastre sunt cele prezente pe site: schi de aventura iarna iar vara mai diversificate: mers pe deal, pe munte, outdoor fitness… Deocamdată încercam să le facem pe acestea cunoscute. Cum să spun… sunt cele mai populare, lumea având echipamentul deja luat; oricine îşi ia o bicicletă mai repede decât un caiac.  »

« Aveţi obişnuiţi ai casei?  »

« Da, avem, lumea ar putea să meargă şi singura însă sunt două motive pentru care ne prefera: eu ştiu destul de bine cam tot ce înseamnă zonă aceasta a Branului şi nu numai, traseele, scriu şi altele noi, apoi ei sunt mulţumiţi şi de faptul că le merge cineva în faţă, traseele fiind foarte frumoase se pot uita în stânga, dreapta, în loc să stea cu ochii pe GPS. Bicicletele sunt deci o parte importantă a activităţilor noastre, mersul pe munte de asemenea. Şi la outdoor fitness vin destui, cu toate că nu e un concept foarte cunoscut încă. Avem însă şi lume care vine să citească, să se plimbe, fără să fie neapărat implicată în activităţile sportive.  »

« Am văzut şi destul de mulţi copii aici.  »

« Avem, nu ştiu dacă foarte mulţi, doi sunt ai noştri… avem, e vremea în care toţi cei din generaţia noastră au copii, am făcut şi peretele de căţărare din spatele pensiunii, care îi încânta pe cei mici. Le prinde foarte bine să deprindă câte ceva din sportul ăsta. Munţii nu sunt departe, aşa că pot foarte uşor trece la nivelul următor.  »

«În general, activităţile se fac în funcţie de nivelul fiecăruia?  »

« Da, am de exemplu grupuri pentru care aleg trasee mai dificile, care au un nivel mai ridicat la ciclism decât al meu, însă care fac apel la mine pentru traseu. Însă nu avem doar grupuri, sunt şi cereri individuale. Vârstele variază de asemenea, cei care merg pe munte, de obicei, care sunt acum prinşi de febră ciclismului montan sunt în bună parte peste 25 sau 26 de ani, persoane care au făcut un obicei din a ieşi cu bicicleta. Ei au şi posibilitatea, o dată la câteva săptămâni, să aloce un buget pentru aşa ceva: cazare, care nu e scumpă oricum, cumpărarea unei biciclete, întreţinerea ei. Cei foarte tineri vin pentru activităţile gratuite pe care le organizăm cu Outdoor România.  (n.r. Amănunte despre activităţile consacrate copiilor aici

« Tocmai, spuneţi-mi mai multe despre activităţile gratuite Outdoor România : cu ce frecvenţă le organizaţi?  »

« Asta e greu de anticipat, noi suntem trei co-fondatori, fiecare îşi câştigă existenţa din ceva, suntem în domenii destul de diferite, aşa că depinde foarte mult de disponibităţile fiecăruia. Rezervăm de multe ori pe bani locurile de desfăşurare, pentru că nu am reuşit decât în foarte puţine cazuri să beneficiem de sponsorizări. În afară de asta, trebuie, de fiecare dată, să ne gândim cum să nu ieşim în pierdere. Timpul nostru e oricum alocat acestor activităţi, le anunţăm şi pe site, şi prin partenerii noştri media care sunt foarte cumsecade, printre care Radio România Cultural care ne-a susţinut şi la lansarea filmului Global Freezing dezinteresant. Cei de la televiziunile din Braşov, filiale ale posturilor naţionale, au venit şi ei şi au susţinut acţiunile noastre legate de comportamentul în caz de avalanşă.  Începând cu toamna trecută, am avut activităţi de outdoor fitness gratuit, de asemenea am avut iniţiere pentru copii, practici de baza de escaladă, cum să îşi facă un rucsac, cum să meargă pe munte, ce să îşi pună în desaga, cum să drămuiască ce pun, cum să facă un cort, cum să se comporte cu animalele domestice agresive pe care le pot întâlni pe dealuri/munţi: câini de stână, cai sau animale sălbatice. Tot gratuit a fost cursul de avalanşă care a fost în două rânduri, am avut şi două concursuri de biciclete, de Mountain Bike. A existat o taxă de înscriere, însă toţi banii s-au dus în fondul de premiere. Am mai avut o ieşire cu caiacul, care a fost mai mult o ediţie pilot pentru ce va urma. Urmează, urmează… Trebuie să avem o iarnă mult mai bună, noi aveam planuri mult mai multe pentru iarnă, unde suntem redutabili. A fost însă o iarnă proastă şi nu am putut face mai nimic. Ori au fost condiţii de avalanşa serioasă, ori a fost puţină zăpadă.»

 

Global Freezing (teaser) from derdelusTV on Vimeo.

« Deci sunteţi mai ocupaţi iarna decât vara.  »

« Suntem, pentru că organizez, de data asta contra cost, eu Ion Trandafir şi nu Outdoor România, camp-uri de freeride în străinătate. Începând cu acest an, am început să organizez şi aici, dar depinde încă o dată de zăpadă.  »

« În ce ţări mergeţi?  »

« Franţa şi Austria.  »

« Aveţi şi români care participă la aceste camp-uri?  »

« Numai români, sunt cei din comunitatea Outdoor, care mă cunosc. Rolul meu e să ofer ghidaj, care e foarte important în acest sport. Ghidul trebuie să conducă grupul în locuri în care riscul de avalanşa e minim. Vremea se poate schimba foarte repede, trebuie să îi aduci pe toţi acasă întregi. Le explic de obicei două, trei lucruri, deşi nu este un câmp propriu-zis de instructaj, de schi. Ideea este că în cele trei ore pe zi e care le facem… da, le dau şi tot felul de sfaturi despre cum să sară. Anul acesta am fost într-o locaţie foarte dragă mie, în Kirchberg, pe care o cunosc foarte, foarte bine. O să încercăm să facem şi nişte camp-uri de weekend extins în Sinaia, în funcţie de vreme. Organizăm şi concursuri de freeride, noi Outdoor România. Anul trecut, din păcate, am amânat de trei ori un concurs pe care l-am ţinut totuşi în Bălea, în aprilie.  »

« Cei care participă la acţiunile de freeride schiază foarte bine sau…  »

« Absolut, trebuie să fie un schior… nu cu experienţa neapărat, deşi sunt împărţiţi şi ei la rândul lor… Trebuie să fie un schior redutabil pe pârtie în primul rând, nu poţi să ai tehnica zero şi să vrei să ieşi în afară pârtiei pentru că nu-ţi iese. Sunt şi schiori puternici care urmăresc să îi « întind », adică să îi duc pe linii necunoscute. De obicei camp-urile le împart în funcţie de… în general îi cunosc pe mai toţi cei care vin. Iar dacă nu îi cunosc, vin prin alţi prieteni. Îmi trimit în general un video înainte, ca să îi împart în aşa fel încât grupurile să fie compacte ca valoare. În concluzie da, trebuie să fie un schior bun pe pârtie în primul rând ca să poată face aşa ceva.  »

« Să revenim la pensiune. Nu e greu, în general, să ţii o pensiune? Aveţi şi doi copii…  »

« Da, avem copiii şi nu avem ajutor, de ei ne ocupăm tot noi. Nu din rea intenţie, dar aşa s-a întâmplat, să nu avem ajutor. Noi fiind deschişi de la sfârşitul lui aprilie până după sărbători, de când am deschis pensiunea am plecat pe ideea asta, să aducem doar oameni care ori sunt preocupaţi de odihnă, sport, natura şi încet, încet se cam conturează ce am avut iniţial în cap. În anii de boom economic mari aveam în continuare nişte criterii destul de stricte care acum îşi dau roadele. Mai avem un an de datorii dure, iar după ar trebui să fie în regulă. Nu vom fi bogaţi, nu vom fi săraci, dar vom avea libertate, mai ales iarna, când închidem şi ne vedem de ale noastre. Mergem la ocean câteva săptămâni cu cei mici tot iarna şi cam aşa vrem să se împartă viaţa noastră.  »

« Noi ne-am simţit extraordinar aici şi vreau să vă mulţumesc încă o dată pentru tot. Să ne revedem cu bine! »

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.