Invitaţie în Veneto

Articol scris de prietena noastră Maria Plaiaş, stăpâna Dusty Laces

Mi-a plăcut mult idea Inei, preluată apoi de Alina, de a adopta (măcar) un loc din lumea asta mare şi a-l face cunoscut aşa că m-am gândit să fac un pas în faţă, să ridic mâna şi să propun o zonă italiană. E cam greu cu Italia pentru că orice zonă aş alege ar fi mereu multe de spus, dar la urma urmei cu care ţară nu e greu?

Dar cum ar fi bine să ştii despre ce vorbeşti o dată ce te apuci, m-am gândit că n-ar fi rău să devin ‘nănaşa’ zonei Veneto, unde locuiesc de mai bine de 10 ani şi pe care, chiar dacă sunt departe de a mă putea lăuda că am văzut tot, o cunosc totuşi destul de bine.

Veneto e cunoscută şi vizitată în special pentru Veneţia şi Verona de către amatorii de cultură şi pentru Cortina d’Ampezzo şi plajă de la Jesolo de cei ce preferă natura. Dar dacă stai să te gândeşti regiunea asta le cam are pe toate.Pe lângă cele două oraşe renumite despre care nici n-o să mai adaug nimic mai e a mea Padova, cu cea de-a doua universitate din lume ca vechime, cu biserica Sfântului Antonio la care vin pelerini din toate colţurile lumii, oraş ce a găzduit pe Galileo şi Copernico şi ce conţine cele mai complete opere a lui Giotto; şi mai e Vicenza, oraşul lui Palladio care şi-a lăsat amprenta şi pe multe din sutele de vile de pe râul Brenta ce pe vremuri lega Padova de Veneţia şi dintre care multe sunt sub Patrimoniul Unesco. Iar dacă vânzoleala din oraşele mai mari nu vă place o să vă pomenesc doar de Este, Montagnana, Cittadella sau Marostica, mici oraşele medievale înconjurate de ziduri şi turnuleţe cu al lor castel ce aşteaptă neapărat vizitatori, şi sper să vă stârnesc curiozitatea. Sau de celelalte frumoase şi colorate insuliţe de pe lângă Veneţia unde puteţi face un tur cu vaporaşul.

De sunteţi amatori de munte, ski sau trekking, va întâmpina Munţii Dolomiţi, şi ei Patrimoniu Unesco de vreo 2 ani, munţi cu unele din cele mai frumoase vârfuri ale Alpilor (la Marmolada, le Tofane, il monte Civetta) de peste 3200m. În cazul în care sunteţi mai mult prieteni cu bălăceala decât cu umblatul haihui, o puteţi lua către marea Adriatică ce, deşi nu e albastră ca în alte zone, e limpede şi primitoare cu o grămadă de structuri turistice pe toate gusturile.

Iar dacă sunteţi greu de satisfăcut sau nu ştiţi exact ce vreţi, în timp ce vă gândiţi avem o deltă, Delta del Po, care deşi nu e mare ca şi cea a Dunării şi deşi o împărţim cu o altă zonă – Emilia Romagna – merită o vizită atât pentru frumuseţea ei cât şi pentru a învăţa cum trebuie iubit, răsfăţat şi promovat un asemenea ecosistem. Avem lacuri, cum ar fi Lago di Garda (de fapt doar jumătate din el) unde puteţi încerca tot felul de sporturi nautice sau paragliding sau să vă daţi o tură cu funivia del Baldo, singura telecabina din lume ce, în timp ce urca, se roteşte şi oferă o panoramă la 360º. Şi tot lângă lac puteţi petrece o zi la Gardaland, un mare parc de distracţii, în compania lui Prezzemolo, dinozaurul mascota ce va întâmpina deja din gară. Şi avem zone colinoase, Colli Euganei fiind unul din ele şi deja devenit parc regional, unde puteţi încerca vinurile locale sau alte bunătăţi autohtone, plimbări pe motobike sau o vizită la sătucul lui Petrarca, Arqua’.

Ei, v-am convins? Dacă nu, mai adaug şi nişte poze ca să vă îmbii să vă faceţi bagajele.

Articole similare:

• Un an departe de tot
• De ce Bologna
• În căutarea culorilor şi aromelor
• O lună în Europa (3)
• De 1 aprilie, oferă-i păcăleala vieţii ei: Veneţia!

Marea pasiune a Mariei pentru limbile străine, pasiune împărtăşită şi cu ai ei elevi, a devenit cu timpul pasiunea pentru oamenii care le vorbesc şi locurile în care aceştia trăiesc. Convinsă că lumea asta e doar o ţară mai mare, îi place totuşi să verifice această convingere de cum are o zi liberă, mai ales că încă nu a învăţat să reziste tentaţiei de a profita de cât mai multe bilete low-cost. Simţindu-se acasă oriunde, a ales să se oprească pe tărâmuri italiene, dar i-ar plăcea să rămână câţiva ani pe fiecare continent.

Maria

Website-ul meu

10 Comentarii la “Invitaţie în Veneto”

1. Liliana says:

   July 28, 2011 at 8:22 am

   Ce frumos arata! Deja mi s-a facut dor de Italia …
2. Lori says:

   July 28, 2011 at 10:23 am

   Foarte frumos, intr-adevar. Maria, daca mai ai fotografii, am fi bucurosi sa le vedem.
3. Alina says:

   July 28, 2011 at 12:44 pm

   Maria are blog: http://dustylaces.wordpress.com/author/dustylaces/

   Cat despre fotografii, sigur ii mai cer eu, prea-s frumoase!
4. Maria Plaias says:

   July 28, 2011 at 3:10 pm

   Mersi mult, am multe fotografii,cam un album pentru fiecare loc . Daca vreti va posrez niste link-uri. Iar pe blog, asa mai incet, o sa apara si alte articole. Sau poate aici, in romana
5. Alina says:

   July 28, 2011 at 3:12 pm

   Maria, you’ve got mail!
6. Maria Plaias says:

   July 28, 2011 at 3:30 pm

   Acum verific!
7. Lori says:

   July 28, 2011 at 3:42 pm

   Am intrat putin pe blogul Mariei, foarte frumoase pozele, am sa ma delectez mai pe seara , de-abia astept sa visez cu ochii deschisi la Italia
8. Alina says:

   July 28, 2011 at 4:12 pm

   Vom mai “fura” si noi niste poze de la Maria pentru LumeaMare.
9. Maria Plaias says:

   July 28, 2011 at 5:24 pm

   Lori mersi! Promit sa pun mai multe articole si mai multe poze pe blog despre Italia, am fost cam delasatoare in ultimul timp..
10. « Dezintoxicalculatorizare » | impresii din lumea mare says:

    August 1, 2011 at 10:49 am

    [...] Ce cauţi în faţa calculatorului? Nu ai plecat încă în concediu? Nu (mai)  ai concediu? Şi nici afară nu e frumos? Tot nu e o scuză ! Roxana îmi spunea aseară că e la cură de «dezintoxicalculatorizare». Da, e încă în tabăra de echitaţie cu LumeaMica. Care LumeMica face progrese sigure, exact aşa cum a făcut la escaladă. (Notă neinteresantă pentru tine: îmi e cam dor de ea). Ina pleacă şi ea (a ajuns deja!) la Lori în Germania, iar Octavia nu mai răspunde la mailuri de o săptămână. E haihui prin ţară. Una din cititoarele noastre care îmi e tare dragă, Maria, e în ţara săptămâna asta. Fotografia de alături e a ei. Concediu plăcut, Maria! Sper să nu vezi urarea mea săptămâna asta, ci abia atunci când te întorci în Italia. Şi sper să ne mai încânţi cu poveşti la fel de frumoase ca aceea despre Veneto. [...]