călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Aug
2011
Zmeiele din Kabul
Îţi dau voie să plângi. Nu de tristeţe, ci de bucurie că te-ai născut în România. Te-ai gândit vreodată cum ar fi fost viaţa ta dacă te-ai fi născut în Afganistan? Acestea sunt cuvintele cu care începea, zilele trecute, un reportaj despre o ţară în care deznădejdea este ceva normal. Nu era vorba despre Afganistan, însă eu despre acele locuri vreau să vă vorbesc astăzi. Şi mi-am permis să preiau acele cuvinte, pentru că exprima întocmai gândurile mele.
Noi ne numim LumeaMare. Şi călătorim în locuri frumoase, din care ne întoarcem cu amintiri frumoase şi unde ne simţim norocoşi să ajungem. Există însă şi tari în care frumosul este mai greu de găsit, la prima vedere. În care nici n-ai zice că există, de fapt. În care au loc zilnic execuţii, mutilări, violuri.
Dacă îţi spun acum Afganistan, la ce te gândeşti? La război, la talibani, la moarte, la mizerie? O fi uitat Dumnezeu colţul acela de lume? Se spune că ideea cărţii «Vânătorii de zmeie» i-a venit lui Khaled Hosseini în timp ce asculta o ştire la televizor: talibanii voiau să interzică înălţatul zmeielor. Nu ştiai că pentru afgani un gest atât de banal e încărcat de semnificaţii mai adânci decât ar bănui un profan, nu? Vei afla citind această carte despre cât de importante sunt zmeiele în Kabul. Curcubeie pe un cer de plumb, asta sunt.
Dacă nu ai citit-o încă, lasă articolul meu şi cumpăr-o. Acum. Toţi cei care au citit-o îţi vor confirma: e periculoasă. Odată ce ai început-o, nu o mai vei lăsa din mână. Vei uita de tot şi vei intra în lumea unui Afganistan de acum mulţi ani, prosper. Vei afla mai multe despre căderea în infern, odată cu ocupaţia sovietică şi cu venirea la putere a talibanilor. Toate acestea în timp ce urmăreşti doi copii: unul care are totul, celălalt nimic. Primul va pleca în America cu tatăl său şi va trece prin toate etapele pe care le parcurge orice imigrant. Celălalt… dar vei vedea tu singur, nu am de gând să povestesc ce se întâmplă. Îţi spun doar că teme ca imigrarea, şocul cultural, trecutul idealizat, capitalismul sunt analizate cu fineţe şi eleganţă. Însă poate cea mai impresionantă este legătura aproape viscerală pe care personajul principal o are cu locurile natale, cu prietenul din copilărie, cu greşeala din trecut care îl urmăreşte chiar şi acolo, departe… Până într-o zi, când sună telefonul, iar vocea de la celălalt capăt al firului îi spune că a venit ziua să îşi răscumpere trecutul. Şi când, după mulţi ani, se va reîntoarce în Afganistanul copilăriei.
Acest prim roman al lui Hosseini nu este doar povestea unui om. Este povestea unui popor despre care nu ştim mare lucru. O vei afla, însoţind doi copii, cărora li se întâmplă inevitabilul: devin oameni mari. Vei râde şi vei plânge cu ei. Vei fi uimit de puterea dragostei, a iertării. Sună siropos însă nu este nici pe departe. Citeşte «Vânătorii de zmeie». Îţi promit că vei rămâne oricum, numai indiferent nu. Pentru că şi tu ai fi putut fi un copil afgan.
Credit foto: Fotografia reprezintă afişul filmului omonim, pe care vi-l recomand.
Articole similare:
- Splendida cetate a celor o mie de sori
- Azi n-avem articol!
- “Best of LumeaMare” – Ianuarie 2011
- Când normalitatea devine o calitate
- Grand Trunk Road, o carte de bucate istorică
10 Comentarii la “Zmeiele din Kabul”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
Acum cateva luni am citit cartea. Intr-adevar e impresionanta si socanta in acelasi timp. Mi-a placut mult. Am citit si “1000 splendid suns” tot de la Khaled Hosseini care mi-a placut parca si mai mult:)
Urmeaza si acea recenzie! Sunt emotionante cartile…Si atat de reale…
“Pentru tine de o mie de ori” …si – om trecut de prima tinerete – m-a apucat plansul. Ma bucur sa intalnesc destui oameni care au citit si apreciat cartile lui Hosseini.
Si eu ma bucur! Nu ai cum sa nu plangi cand iti imaginezi cati copii afgani nu or fi inca in orfelinate unde sunt violati si batuti zilnic. Ni se pare ca am fi atat de batuti de soarta in Romania, in loc sa facem ce se poate mai bine cu ce avem. Pentru ca, fata de ei, avem enorm!
Eu tocmai am revazut filmul pentru a 3-a oara si ma gandeam ca de data asta n-o sa mai plang dar n-am putut sa ma abtin.
Am citit si cealalta carte a lui Hosseini care mi s-a parut si mai emotionanta.
Mi-am amintit ceva: Hosseini a emigrat si el cu familia in SUA la putin timp dupa invazia rusilor, in SUA au dus-o destul de greu, Hosseini a studiat medicina iar mai tarziu a lasat cariera de medic pentru cea de scriitor. Va suna putin cunoscut?
[...] am deschis însă cartea, pentru a citi doar câteva pagini, am omis faptul că ţineam în mâini Zmeiele din Kabul. Ei bine, din punctul în care ajunsesem nu am mai reuşit să o închid decât după miezul [...]
[...] în care viaţa e mult, mult mai grea. Nu o voi repeta niciodată suficient, dar după ce citeşti Zmeiele din Kabul o să plângi de fericire că te-ai născut în [...]
[...] prima pagină a ziarelor şi pe care le cunoaştem atât de puţin, cu siguranţă veţi aprecia Zmeiele din Kabul, scrisă de Khaled Hosseini. Descrie acea perioadă a Afganistanului de dinainte de talibani şi [...]