“Sunt româncă!” am spus cândva în Polonia (2)

Continuam periplul prin Polonia, început aici:

Despre mâncare, numai de bine

Am adus cu mine vin, atât de mult vin că mi-era teamă să nu mă jefuiască în aeroport. Am preferat vinul roşu demisec, o Feteasca Neagră de Tohani, un vin mediu spre ieftin în rafturile noastre. Pentru ei însă a fost o binecuvântare. Am înţeles de ce mai târziu, în timp ce mă plimbam prin supermarket-urile lor. Nu doar că nu comercializează vin polonez, dar la oferta sunt numai vinuri scumpe, siciliene, australiene, franţuzeşti etc. Vin din România nici vorbă. Da, am văzut vin din Republica Moldova scris în limba rusă, dar nu din România. Din acel moment, mi-am cucerit polonezii definitiv. Eu primeam votcă, ei primeau vin, un schimb cultural perfect!

Primele mese luate în Polonia au fost mai mult decât ciudate, pur şi simplu nu puteam să mănânc aproape n...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Inginer economist, om de marketing în realitate, Laura este un călător debutant, dar cu ochii de vultur ai unui profesionist. Cercetează, despică şi se ataşează de tot ce îi pătrunde în suflet. Îi place mult să scrie, să se specializeze în arta quilling-ului şi să îşi forţeze amatorul aparat foto în cele mai dificile situaţii.