Un om binecuvântat

– Ii mulţumesc din suflet Alinei că ne-a deschis uşa paradisului ei australian, pe care  îl imparte cu soţul si cele trei fete. –

“Ştiu că ai trei fetiţe. Noi suntem site de călătorii, aş vrea deci să ştiu cum e să călătoreşti cu copiii. Ai sfaturi pentru tinerii părinţi care ne citesc? Poate şi datorită faptului că proprietarii site-ului, Roxana şi Alex, au o fetiţă, 25% dintre cititorii noştri au copii cu vârste “mici.”

“Nu mi-aş putea imagina să călătorim altfel decât cu copiii, mi se pare o experienţă minunată pentru ele, să fie părtaşe la tot ceea ce noi întreprindem, aşa că felul nostru de concedii este categoric unul care înseamnă şi implică fetele. Nu ştiu dacă am sfaturi, decât, ştiu eu, atunci când plănuieşti o vacanţă de familie, în special la vârste micuţe, trebuie să iei în calcul o sumă de amănunte care altfel ar fi poate irelevante – cum parcurgi distanţele, dacă copiii au rău de maşină, cum plănuieşti opriri mai dese, cum organizezi bagajele, cum rezervi cazare adecvată (un bebeluş are nevoie de un pătuţ separat sau doarme cu părinţii, în funcţie de aranjamentele de acasă, recomandabil ar fi ca ele să nu fie schimbate pe timpul vacanţei, cu siguranţă copilul nu va agrea asta). Altă problemă – mâncarea, fetele noastre de exemplu sunt mofturoase notorii, trebuie să avem grijă de fiecare dată să ne asigurăm de accesul la o gamă culinară prietenoasă cu gusturile lor, ori să aducem noi de acasă alimentele favorite (fructele proaspete sunt indispensabile). În fine, nu există reţete, dar, ca în orice e legat de a fi părinte, eu sunt pro ascultat şi îndeplinit în primul rând nevoile copilului, deci concediul (locaţie, transport, cazare, gastronomie) e de dorit să se plieze pe ce cere pruncul, nu invers. Ştiu că asta poate să pară drept o mare durere de cap, mai ales celor care nu au (încă) urmaşi, dar realitatea este că, de fapt, în felul acesta te scuteşti de cele mai mari inconveniente, fiindcă un copil fericit = părinţi fericiţi, prin urmare şi călătoria are şanse să fie într-un final frumoasă.”

“Să presupunem că vin în Australia şi petrec trei săptămâni. Ce nu ar trebui să ratez?”

“Uh. Puţin de tot, să cuprinzi Australia în trei săptămâni. În principal pentru că distanţele înseamnă pe australieneşte mult timp petrecut numai pentru deplasarea în sine, să nu uităm că vorbim de un continent întreg aici… Aşadar n-am să fiu foarte strictă cu intervalul de timp, am să ofer câteva destinaţii atât populare, cât şi natural deosebite, unele pe care chiar şi noi ne dorim să le vizităm, pentru că nu am reuşit încă să o facem, urmând ca fiecare dintre cititori să-şi facă o idee despre ce anume l-ar interesa mai tare sau ce combinaţii ar putea imagina între aceste destinaţii.

În topul meu personal – Great Ocean Road, coasta de vest a statului Victoria, din sudul Australiei. Şoseaua în sine e spectaculoasă, urmând în serpentine printre munţi coasta abruptă, însă nici punctele de atracţie opriri de pe traseu nu sunt mai prejos. Vorbim despre cunoscutele formaţiuni stâncoase formate prin eroziune – cei 12 Apostoli (numărul e în realitate prea puţin semnificativ, depinde de unghiul în care-i priveşti, totuşi), dar şi de localităţile pitoreşti precum Torquay, Apollo Bay, Lorne, Aireys Inlet, Cape Otway, cu farurile istorice, poveştile despre corăbiile cu pânze care aduceau primii emigranţi europeni, naufragiate la sfârşitul secolului 19 de-a lungul acestei coaste, cu vestigiile rămase, vorbim despre plimbările de-a lungul plajelor nesfârşite, dar şi de zona colinară către interiorul continentului, cu fermele de păşuni şi vite, care incântă ochiul cu un rural verde şi domol pe care puţini îl asociază Australiei, vorbim despre pădurile cu eucalipţi mai înalţi decât zgârie norii – posibilitatea explorării inedite de pe platformele construite la zeci de metri înălţime din Otway Fly Treetop Adventures, cascade, fauna tipic australiană, în fine, un periplu de neratat, aş zice eu.

Pe locul doi aş pune marile oraşe – Sydney, Melbourne sunt de vizitat musai, metropole cosmopolite amândouă, conglomerate urbane, moderne, şi totuşi atât de liniştit-australiene prin comparaţie cu surate de pe alte meridiane, oraşe în care este imposibil să nu găseşti măcar ceva care să-ţi placă. Şi dacă în Sydney sunt The Opera House şi The Harbour Bridge de admirat în domeniul arhitectonic emblematic al Australiei, în Melbourne experienta cultural gastronomică se pare că reuşeşte să se menţină fără probleme la nivel internaţional exemplar de înalt, nu e de mirare de altfel că oraşul (nostru!!) şi-a adjudecat anul acesta locul fruntaş în topul the most liveable cities of the world, după ce în ultima decadă n-a părăsit niciodată primele trei poziţii.”

Marea Barieră de Corali, considerată, pe bună dreptate, una dintre cele şapte minuni ale lumii moderne – practic cel mai mare organism viu care există pe planetă, singurul care e vizibil din satelit! Locaţia ideală pentru scufundări, snorkeling, admirat mirifice insuliţe tropicale (Whitsundays, în număr de 74 în arhipelag, sunt cele mai faimoase, cu siguranţă însă sunt nenumărate altele în Marea Coral la fel de frumoase, sălbatice şi cu farmec de netăgăduit paradisiac).

Uluru sau Ayers Rock, monolitul din inima deşertică şi roşie a Australiei, cel mai mare din lume (stăm bine în topuri în general, după cum se vede!). Încărcat cu legende aborigene şi mistica înfăţişării impresionante şi aparent de neînţeles.

Kakadu Naţional Park, aproape de capitala Teritoriului australian de nord, Darwin, unul dintre cele mai frumoase parcuri naţionale de downunder, iarăşi plin de elemente ale culturii aborigene.

Cairns şi partea nord tropicală, în statul Queensland. Pădurile luxuriante, Daintree National Park, considerată pădurea cu cea mai mare varietate botanică pe metru pătrat, plajele care îţi tăie răsuflarea. Clima în sine.

Nordul statului Western Australia, partea muntos spectaculoasă, Kimberleys, cu chei, căderi de apă şi lacuri incredibile în sălbăticie (vi-l aduceţi aminte pe Hugh Jackman în Australia??). Broome, dacă tot sunteţi acolo, de neratat – pentru perlele sale (la propriu), pentru frumuseţea sălbatică a peisajului, pentru mixul cultural cu parfum asiatic.

În materie de insule cu şarm – Fraser Island, Magnetic Island, Kangaroo Island, Philip Island, Tasmania (care este un stat de sine stătător), fiecare frumoasă şi cu personalitate în felul ei aparte.

În fine, South Australia, cu micuţul dar cochetul Adelaide drept capitală, dar şi Barossa Valley şi vinăriile sale, turism gastronomic, apropo de următoarea întrebare, în toată puterea cuvântului. Lacul verde şi Lacul albastru – puncte de oprire care merită cu prisosinţă timpul unei vizite.”

“Am observat că îţi place grădinăritul. Îndrăznesc deci să îţi pun şi o întrebare legată de gastronomie, pentru că am o bănuială că apreciezi hrana sănătoasă, nu doar că pe un moft legat de modă bio. Ce mi-ai recomanda să încerc, din Australia?”

“Australia este un melanj de bucătării, găseşti aici, fără excepţie, gastronomie din toate colţurile lumii, iar faptul că ele se îmbină şi în acelaşi timp împrumuta unele de la altele e probabil cel mai mare câştig al nostru. Fructele de mare şi peştele proaspăt, local, sunt, zic  eu, de neocolit. Bistrourile, în special cele melbourneze, iarăşi nemaipomenite. Fie că sunt cu specific italian, grecesc ori te miri care altul. De altfel restaurantele italiene şi greceşti sunt prezente aici pretutindeni, cu notă că Melbourne este, după Atena, aşezarea urbană cu cea mai mare concentraţie elenă din lume, poftim! Influenţa asiatică este acută, de la chinezesc la indian, mie personal toate mi se par de încercat.

Zonele viticole, unde poţi să te bucuri de degustări de vinuri şi brânzeturi de excelenta calitate, sunt  fără îndoială de “aprofundat” pe îndelete! De obicei sunt presărate cu restaurante micuţe, în care se servesc feluri de mâncare mai mult sau mai puţin tradiţionale, dar aproape invariabil pregătite cu produse proaspete, cultivate chiar de către proprietari, în grădina din spatele casei, ori în propria mini fermă, o minunăţie! Am vorbit despre Barossa Valley, în Victoria sunt Yarra Valley, South Gippsland, în New South Wales Hunter Valley …  Pentru inedit – bush tucker, adică mâncare aborigenă, bazată pe flora şi fauna autohtone. Sau faimosul Vegemite, care este o pastă obţinută din extract de drojdie, cu o culoare şi un gust ce fie te conving, fie nu, nu există cale de mijloc, ha ha ha. Asta de obicei se consuma în cantitate moderată, uns subţire pe o felie pâine. Pe mine mărturisesc că nu m-a convins, dar soţul şi fetele sunt mari fani!

Cu ani în urma biroul de turism australian avea o campanie televizată în care apărea fostul protagonist din seria celebra Crocodile Dundee, Paul Hogan, invitând prieteneşte turiştii de pretutindeni să poposească în Australia, unde el va arunca pe grătar pentru ei încă un crevete! Căci da, grătarul, sau barbie, e parte din cultura locală mai ceva decât cangurii şi ursuleţii koala! Iar pe grătar să nu vă mire dacă veţi găsi carne, da, de cangur (gust asemănător cu cel al cărnii de vită), şi, evident, celebrii creveţi sau prawns cum sunt denumiţi loco.”

“Şi în final, cum sunt australienii? Nu vreau să intrăm în generalizări fără noimă, pur şi simplu mă interesează experienţele tale personale. Cum e Australia ta, din acest punct de vedere? (cum au fost colegii în experienţele tale profesionale, cum sunt vecinii, cum sunt funcţionarii de la poştă, cum sunt educatoarele la grădiniţă, etc.)”

“Întrebarea cea mai grea! Aici chiar că de mă pornesc, nu mă mai opresc. Aşa că o să încerc să fiu foarte foarte laconică, ca să nu devin superfluă: australienii sunt dintre cele mai prietenoase şi nesofisticate naţii, cu simţul umorului, uşor excentrici, iubitori de natură şi timp petrecut afară, săritori, vorbăreţi, nepretenţioşi, zâmbitori, amabili, uşor naivi pe alocuri. Chiar nu sunt clişee, aşa sunt ei, în marea lor majoritate. Sigur că ia un timp să intri în arhetipul ăsta, prin urmare întâlneşti diverse variaţiuni şi, bineînţeles, inclusiv contradicţii. Însă unificând moştenirile culturale cu care fiecare ajunge aici la prima generaţie (e prin excelenţă o ţară de emigranţi, Australia), rezulta o naţiune în care portretul robot, ultra generalizat, însă bazat pe concretă întâmplare, ăsta este. Un idealism, o poftă frumoasă şi simplă de viaţă. Şi la locul de muncă, şi pe stradă, vecinii, funcţionarii publici, oricine. E molipsitor. Eu una încep să mă identific, mărturisesc. Cu mare drag şi mare bucurie şi imensă recunoştinţa. Cum n-ar fi aşa, într-o ţară atât de frumoasă, în care 90% (dacă nu şi mai bine!) dintre noi am primit practic o a doua şansă, am agăţat cu aviditate o oportunitate de a trăi într-un loc, fără exagerare, de-a dreptul binecuvântat?”

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.