Plimbare prin Perigord (1)

Când ne-am întors din Spania, în 2009, am trecut prin Franţa şi anume prin Toulouse, spre Lyon. Panouri maronii, ispititoare, plantate pe marginea autostrăzii, invitau spre peşteri, oraşe medievale, situri istorice. Am ales atunci numai Rocamadour, unul dintre cele mai frumoase sate din Franţ,a dar mi-a rămas undeva pitită în minte dorinţa de a reveni în acel ţinut.

Nu ştiam că trecusem foarte aproape de Perigord, pământ binecuvântat cu o climă blândă, însorită şi o natură înfloritoare. Oraşe şi sate medievale, castele, grădini-opere de artă, abaţii şi locuri de rugăciune, situri istorice şi preistorice, muzee, situate pe pe malurile apelor sunt înconjurate de păduri şi păstrează în subterane peşteri de o mare diversitate şi frumuseţe.

Anul acesta, când am clocit traseul prin Franţa, mi-am amintit de Perigord şi i-am acordat un timp care mi s-a părut prea scurt pentru câte aş fi vrut să văd.

Insula Brantome, numită Veneţia din Perigord, oferă linistea unei abaţii benedictine

Ţinutul este străbătut de râuri şi umbrit de păduri de castani, conifere şi stejari; insula Brantome numită Veneţia din Perigord oferă linistea unei abaţii benedictine. Colinele blânde şi solul fertil din împrejurimile Bergeracului sunt renumite pentru vinul produs.

Compoziţia subsolului şi prezenţa apelor a favorizat apariţia peşterilor: Domme, Maxange, Tourtoirac, Proumeyssac sunt adevărate palate subterane.

În unele peşteri şi-au găsit adăpost oamenii preistorici . Vedeta este Lascaux II  (cu pictură murală) dar nici Grota celor o sută de mamuţi, Grota Vrăjitorului, Grotele Teyjat şi Villars  nu sunt de ocolit cu gravurile lor. În mari stânci şi-au făurit locuinţe populaţii din preistorie şi din evul mediu; cele mai cunoscute sunt la Tursac, satul trogloditic La Madeleine, Fortul trogloditic de la Saint-Cristophe şi Grotele stâncii Cazelle. Casa fortificată Reignac demonstrează cum poate fi transformat un adăpost trogloditic în locuinţa confortabilă (la nivel de ev mediu).

S-au păstrat din acele timpuri fortăreţe impresionante, locuinţe fortificate, castele

Cucerit de romani la începutul secolului I î.d.H, ţinutul a fost numit Aquitania. Au rămas din acea epocă edificii religioase – biserici române în Bussiere-Badil, Sait-privat-des-pres, Grand – Brassac, Coutures, Cerceles, Saint-Astier. În Perigueux muzeul Vesunna (cartierul galo-roman) prezintă vestigiile unei locuinţe de acum două mii de ani. În a doua jumătate a secolului al-XIII-lea englezii au cucerit Aquitania şi au întemeiat oraşe fotificate (Monpazier, Eymet). În evul mediu aici a fost sediul luptelor crâncene între Anglia şi Franţa – războiul de o sută de ani. S-au păstrat din acele timpuri fortăreţe impresionante (Domme, Montpazier, Montreal), locuinţe fortificate, castele – Beynac, Castelnaud (devenit muzeu al războiului medieval), Fenelon, Combourg, şi vestigii – turnul din Piegut, satul fortificat de la Commarque. În timpul Renaşterii, odată cu instalarea păcii, au apărut construcţiile “de plăcere”, elegante şi frumoase, înconjurate de grădini – castelele Bourdeilles, Puyguilhem, Milandes, Lanquais, Monbazillac, Hautefort, Jumilhac, Losse, Puymartin.

Bergerac, Sarlat, Perigueux…

Ridicate, consolidate şi dezvoltate de romani, regi, preoţi, seniori, oraşele din Perigord trăiesc prin activităţile lor, turism şi schimburi economice. Bergerac este o capitală recunoscută a vinurilor albe şi roşii. Fondat de Pepin, tatăl lui Charlemagne, Sarlat şi-a păstrat catedrala, construcţiile din Renaştere şi străduţele înguste. Perigueux, capitala departamentului, a fost fondat de galo-romani. Catedrala Sait-Front (secolul XII – XIX) l-a inspirat pe restauratorul ei, arhitectul Abadie, autorul bazilicii Sacre-Coeur din Paris. Cele cinci cupole sunt de inspiraţie orientală şi trimit cu gândul la bazilica Sfântului Anton din Padova (secolul XIII-XIV) care are opt cupole; numai că la Perigueux peste aceste cupole a fost un acoperiş scos abia în secolul XIX, aşa că nu se poate vorbi de o influenţă dintr-o direcţie sau alta.

Gurmanzi si gourmets: mâncăcioşi cu gusturi fine

Pe lângă monumentele sale, Perigueux este renumit pentru gurmanzi şi gourmets. Aici se vând foie gras, pateurile de ficat de gaşcă, rata şi porc, în cele mai diferite forme posibile şi la preţuri imposibile, pentru noi. Am văzut caise, smochine, prune uscate, piersici, pere, struguri, mere, căpşuni, banane, cireşe, kiwi, umplute cu pateu (3.90 euro bucăţica) pateu cu trufe şi cu tot felul de ciuperci şi mirodenii, un regal! Am cumpărat ceva divin, am mâncat cu evlavie, la un euro înghiţitura, de neuitat şi prea puţin. Nu ştiu dacă au fost puse cu intenţie dar, pe trotuare, sunt pietre cubice ornamentale în culorile pateurilor.

Turism contemporan

Pe râuri se merge în canoe şi gabare, peşterile şi siturile preistorice sunt savant amenajate, castelele au fost renovate. Unele conace feudale au devenit muzee (în La Pommerie – muzeul Napoleon, la Gisson – Muzeul justiţiei de la evul mediu până la Revoluţie). Există un Ecomuzeu al trufei – în satul Sorges, o Casă a foie gras la Thiviers, o Casă a vinului în Beregrac. În Le Bugue un mare acvariu adăposteşte vieţuitoare de apă dulce.

Grădini excepţionale excelează prin sculpturi vegetale (Erygnac), terase, jocuri de apă, esenţe rare, trandafiri şi aranjamente simbolice (Grădinile Imaginarului de la Terrasson), un labirint de arbuşti tăiaţi manual în forme ondulate şi rotunjite, adevărate circumvoluţiuni verzi, cascade şi cursuri de apă (Grădinile de la Marqueyssac). În ziua pe care o destinasem vizitării grădinilor a plouat în asemenea hal şi fără perspectiva de ameliorare încât am părăsit Perigord fără a le vedea.

Când ne-am îndreptat spre acest ţinut aflaserăm cam o zecime din cele de mai sus; am scris despre el pentru că extrema diversitate ce alătura natura, arhitectura, istoria şi preistoria dar şi gastronomia necesită o vacanţă de cel puţin două săptămâni. Precum ca să se ştie!

Am reuşit să vedem Le Gouffre de Proumeyssac, La Grotte Lascaux II, La Roque Saint-Cristophe, La Maison Forte de Reignac, despre care veţi citi în episodele următoare.

Mai multe detalii despre Perigord şi Dordogne se pot găsi şi pe site-ul oficial.

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.