O insulă, un om fericit

N-am fost în Caraibe. Nici în Tenerife, nici în insulele Canare, nici măcar nu merit să deschid gura. Asta teoretic. Practic însă...

Intro

Fii atent. Intri în apă. Încetişor, centimentru cu centimentru, şi când nu mai poţi rezista te-arunci înainte în apa lină, laşi răcoarea să te învăluie, iar apa, prea sărată, aproape te ţine singură. Avem apă de ce culoare vreţi voi: albastru ultramarin, turcoaz, albastru sau gri-metalic, verde-pădure. Da, ştiu, pe băieţi i-am pierdut deja. (Mergeţi dumneavoastră la paragraful următor). Nici nu miroase aşa tare a mare. Nisipul fin sub picioare sau pietrele albe strălucitoare, o insulă mică în zare (totdeauna se vede o insulă mică în zare), la dreapta o culme împădurită, şi numai cu colţul ochiului, în stânga, vezi că de fapt eşti la mare, într-o mare care ar putea să le înveţe şi pe altele cum să fie mări.

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.