De ce ar trebui să ajungem măcar de 100 de ori în teatrele-cafenea

Dacă acum 15 ani consideram teatrele scorţoase prin impunerea ţinutei, a liniştii absolute, a calculării momentelor pentru aplauze sau a scenariilor alambicate, varietatea bucureşteană mi-a permis să descopăr în timp că teatrul de fapt se poate înşuruba pe orice tip de caracter.

Din păcate, Bucureşti este singurul oraş - din câte cunosc eu -  în care pot fi găsite trei tipuri (cel puţin) de teatru: cel de stat, cel independent şi cel independent de tip cafenea. Asta înseamnă că se acoperă o gamă extinsă de gusturi şi aşteptări din partea spectatorilor, cu tot cu ridicarea întrebărilor existenţiale, cu umor negru sau colorat, vulgarităţi, dragoste, dramă, istorie sau chiar cu absurd dus la extreme. Orice individ îşi poate găsi propria scenă în care să elibereze un personaj prin cele mai fabuloase situaţii.

Există în momentul de faţă numeroase polemi...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Inginer economist, om de marketing în realitate, Laura este un călător debutant, dar cu ochii de vultur ai unui profesionist. Cercetează, despică şi se ataşează de tot ce îi pătrunde în suflet. Îi place mult să scrie, să se specializeze în arta quilling-ului şi să îşi forţeze amatorul aparat foto în cele mai dificile situaţii.