“Fata cu cărămida-n gură”, titlu nebun pentru un teatru bun

Când l-am citit, am râs. M-am întrebat ce formă de nebunie să fi împins regizorul ca să îi pună un asemenea nume. M-am mai întrebat şi ce formă de nebunie ar fi întâlnită într-o asemenea piesă de teatru. Totuşi, nu găseşti pe toate drumurile o fată cu cărămidă în gură…

Într-o scurtă descriere, povestea se anunţa a fi despre un câine, o traducătoare (interpretă de limbi străine) care se îndrăgosteşte de acest câine şi desigur, o fată cu cărămidă în gură.

Regizoarea Theo Herghelegiu promitea sub garanţia propriului text atingerea unor subiecte precum cruzimea umană, dragostea şi moartea, dar şi atenţionarea asupra caracterului cel puţin românesc exprimat destul de rudimentar prin sintagmele “să moară şi capra vecinului”, “dacă nu pot să te am, mai bine te omor” etc.

Am decis, cu oarece ezitări, că trebuie să văd cu ochii mei. Până...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Inginer economist, om de marketing în realitate, Laura este un călător debutant, dar cu ochii de vultur ai unui profesionist. Cercetează, despică şi se ataşează de tot ce îi pătrunde în suflet. Îi place mult să scrie, să se specializeze în arta quilling-ului şi să îşi forţeze amatorul aparat foto în cele mai dificile situaţii.