călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Oct
2011
Oraşul Interzis, restaurantul chinezesc al anului 2011. Posibil.
Ca să mă înţelegeţi mai bine: în Bucureşti am încercat vreo 5 restaurante chinezeşti, plus cele din mall-uri (Chop Stix, Golden Wok) şi cele cu livrare la domiciliu (Hua Long, Orient, Chinese Garden etc). Aşadar, termeni de comparaţie există. Totuşi, restaurantul despre care vă voi scrie acum este deosebit prin atuurile sale, dar şi prin marele minus neaşteptat pe care l-am găsit acolo.
La invitaţia de săptămâna trecută a site-ului bucuresti.24fun.ro, am decis să îmi sting pofta taman în ograda Restaurantului Oraşul Interzis. Acesta este destul de accesibil, pe Str. Silvestru Nr. 3, aproape de Foişorul de Foc, dar lipsit de locuri de parcare (în fine, se găsesc prin porţile vecinilor, cu riscul unui cauciuc tăiat).
Se spune că Oraşul Interzis, încă de la deschidere, a fost desemnat Cel Mai Bun Restaurant Chinezesc la gala premiilor Eating & Drinking Awards Time Out în anii 2009 şi 2010. Informaţia asta trebuia verificată!
Având în vedere că am încercat deja Nan Jing (la parterul Hotelului Minerva, primul chinezesc din Bucureşti), Templul Soarelui (cel de pe Eminescu şi cel de pe Vasile Lascăr), Marele Zid Chinezesc (Str. Vasile Lascăr), Casa Dragonului (Calea Dudeşti) şi Qian Bao (Intrarea Baba Novac), muream de curiozitate să văd cu ce este Oraşul Interzis mai aparte…
Într-adevăr, se simte încă de la depărtare aroma unui restaurant de lux (l-au trădat detaliile de pe gard şi clădire, calitatea tâmplăriei, preţurile etc). N-am mai simţit-o de la fascinantul Nan Jing. Doar că, în plus faţă de acesta, Oraşul Interzis are o terasă atât de liniştitoare, încât mi-a fost mai mare dragul să stau până aproape de ora închiderii. M-a încurajat, desigur, şi cam una din ultimele zile de vară de pe anul acesta…
Am încercat să îi găsesc un defect, am fost sâcâitoarea pe care oamenii o pot urî cu uşurinţă, am cercetat picioarele mesei, platforma de lemn pe care stăteam, fântânile de lângă noi, lămpile, perdelele de la ferestre, furculiţele, am răscolit tot ce am găsit! Şi când eram pe punctul de a renunţa şi de a accepta perfecţiunea acestui restaurant, m-am dus la baie 
Am traversat jumătate de restaurant, deci am avut timp să admir şi interiorul, mult mai populat decât terasa (deşi vă jur, era extrem de cald pentru 9 seara).
La toaletă am mustăcit văzând cum au făcut ei diferenţa între femei şi bărbaţi, prin desene haioase tipic chinezeşti. În interior, un design demn de clubul Bellagio, nici nu am ştiut cum să interpretez în toată atmosfera asta orientală un closet extravagant…Problema cea mai mare însă a reprezentat-o chiuveta. Nu înţeleg dacă aşa au vrut ei să arate sau au ignorat-o până s-a făcut praf, cert este că zăcea rugina pe ea. Zăcea în toată splendoarea, după cum puteţi vedea în poză. Cu o greaţă de nedescris am răsucit robinetul (care cu siguranţă a fost frumos la vremea lui) şi am ieşit parcă dintr-un wc public. Ca apoi să mă lovească din nou luxul unui restaurant de 5 stele…
Gata, am terminat cu cârcoteala, să trec la mâncare. Ştiind ce preţuri ne vor aştepta, am sărit lejer peste aperitive şi desert. Poate că râdeţi, însă nota finală a fost cam piperată chiar şi-aşa…
Pentru două persoane am luat două porţii de pui cu aromă de peşte la 350 g (40de lei/ porţie), două boluri minuscule de orez yang-zhou la 180 g (13 lei fiecare), desigur, boala noastră, creveţii pe plită încinsă (o porţie de 300 g costă 64 de lei) şi un orez auriu (180g, 15 lei), din pură curiozitate, el fiind descris ca având ouă, carne uscată şi scoici, tot uscate. N-am văzut nimic altceva în afară de orez, însă gustul chiar se apropia de ce citisem în meniu, deci foarte bun.
Absolut tot ce am servit la Oraşul Chinezesc a fost întocmai pe cum mă aşteptam; nimic prea sărat sau prea dulce, prea făcut sau prea crud. Nu m-a copleşit gustul de amidon din sosuri, atât de strident la alte restaurante. Am apreciat şi cele două sosuri (iute şi soia) pe care le-am primit din partea casei, în nişte cănuţe elegante care mi-au furat privirea toată seara.
Ne-am stins setea cu 2 beri fără alcool şi un fresh de portocale. Nota finală fără bacşiş: 217 lei.
Ceea ce a contat însă pentru mine cu adevărat a fost gustul veritabil de mâncare chinezească. De asemenea, detaliile cele mai fine ale servirii, fântânile, luminile, copăceii, florile, toate aceste “mărunţişuri” m-au făcut să mă simt privilegiată că am fost acolo. Într-adevăr, ca şi cum aş fi reuşit să intru şi eu într-un oraş interzis, trecând pe lângă soldaţii din teracotă de la poartă, nişte statui impunătoare despre care pot doar să bănuiesc că erau acolo ca să ne ferească de rele…
În concluzie, recomand păstrarea premiului de cel mai bun restaurant chinezesc şi pentru anul 2011, măcar de dragul acelei terase mirifice, şi mai recomand schimbarea chiuvetei, fără de care laudele ar spori considerabil.
Articole similare:
- Străin în oraşul meu (8)- #prinbucureştiulmeu
- Străin în oraşul meu (9)
- Declaraţia de fericire (38)
- Un prânz delicios la Cetatea Carului
- Străin în oraşul meu – ziua 5
10 Comentarii la “Oraşul Interzis, restaurantul chinezesc al anului 2011. Posibil.”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
Exista si faimoasele “mese rotative” , conviviale , cu mancare dispusa la mijlocul mesei pe care toti cei 9(sic) comeseni si-o partajeaza ?
Da, exista! Sunt spectaculoase de obicei, insa in acea seara nu era niciuna ocupata, deci nu mi-am putut clati ochii in farfuriile altora
)
hi hi, am fost si eu la o masa din asta odata, mi s-a parut teribil de amuzant ca la sfarsit cativa dintre comeseni si-au aprins tigarile… si aveau prea putine scrumiere la indemana. Una sau doua. A fost un fel de uite-scrumiera, uite-o nu e. S-a mutat.
Pe de alta parte, ma bucur ca am aflat despre restaurantul asta, desi ma tem ca la preturile acelea… numai cand ‘oi avea vreo sarbatoare (chinezeasca) de sarbatorit, o sa ma duc.
PS: si eu cred ca chiuveta e pusa special acolo asa. Cine stie ce a vrut sa ne transmita noua artistul???
M-a ingrozit chiuveta! Daca o fi asa si la bucatarie??? Iacs! Nu voi merge acolo!
Draga Laura,sunt unul dintre asociati si in primul rand vreau sa-ti multumesc pentru cuvintele frumoase la adresa restaurantului nostru.
Referitor la amenajare,restaurantul a fost decorat manual in totalitate de designeri si studenti la arte plastice,este un restaurant chinezesc(dpdv al preparatelor si bucatarilor)dar amenajarea cuprinde elemente din cultura asiatica(in special japoneza)!Chiuveta este din fonta invechita manual(nu este ruginita ca ar fi necuratata!),toate elementele sunt patinate si cred ca pana la urma este o chestiune de gust,majoritatea persoanelor apreciind-o!
Multumesc inca o data!
@ Cezar: ma bucur ca acest articol a ajuns si la reprezentantii restaurantului
Ce vreau sa-ti transmit pe aceasta cale, exceptie desigur toate cuvintele de mai sus, este ca gusturile nu se discuta. Impactul chiuvetei a fost intr-un fel pentru mine, dar pentru altii poate fi adevarata arta. Conteaza ca ai intervenit aici si ne-ai lamurit, pentru ca aveam intr-adevar, cateva semne de intrebare.
Sa o tineti tot asa, Orasul Chinezesc este un loc in care m-as intoarce oricand cu mare drag
Pentru diversitatea merge asezonat intr-o alta seara cu bucatarie turceasca!
Divan.ro, suna bine o seara cu bucatarie turceasca! Insa de ce la voi si nu in alta parte? Si luati va rog intrebarea mea ad literam, astept sa-mi spuneti mai multe despre restaurant.
Nimic deosebit, desi se vrea un restaurant cu fitze. Daca acesta e considerat ca fiind cel mai bun restaurant chinezesc din Bucuresti, ma gandesc cu groaza cum sunt celelalte. Am fost de Sf. Valentin,dezorganizare si atmosfera de inmormantare, desi anuntasera program si surprize. De fapt surpriza a fost calitatea slaba a serviciului,felurile aduse reci si in dezordine,ospatari aiuriti si depasiti de situatie,desi restaurantul era pe jumatate gol. Preturi excesiv de piperate pt. niste preparate aproape corecte,dar nimic mai mult. Acces dificil pe timp de noapte,treci pe langa el fara sa-l remarci. Sunt surprins de elogiile aduse acestui restaurant, am mancat in multe restaurante chinzesti in lume; nu pot sa deduc decat ca la noi consumatorii se multumesc cu putin si accepta sa plateasca mult.
Imi pare rau sa citesc asta, Viorel
Eu am fost vara, cand probabil zapada nu bloca prea mult din fatada restaurantului si cand terasa imbia clientii sa stea ore intregi langa fantanelele frumos amenajate.
Inauntru si mie mi s-a parut cam rece atmosfera, desi eram doar in trecere spre toaleta, la fel si preturile mi s-au parut cam piperate, insa mancarea a fost excelenta si m-am simtit foarte bine. Nu am mancat decat in Spania intr-un alt restaurant chinezesc, deci nu prea am termeni de comparatie, si tocmai de aceea tind sa te cred: se poate mai bine intotdeauna, la fel cum se poate si mai rau.
Titlul de Cel mai Bun Restaurant a venit din alta sursa, nu din partea noastra, insa oricum il pastrez in top 3 restaurante, fata de ce am incercat prin Bucuresti.. Sper si eu sa fie mai bine pe viitor in tara noastra