“Crulic”, cea mai bună animaţie românească din ’89 încoace

Îl urmăream de ceva vreme, încă de la a şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Animaţie Anim’Est de anul acesta. Dar atunci când e să nu fie, păi nu e oricât aş sta eu în cap sau într-o mână. Nici la deschiderea evenimentului, nici ulterior, nu am reuşit să ajung la vreo proiecţie ca să îl văd. Şi eram sigură că nu îl voi mai vedea pentru că de obicei nu vrea nimeni să vină la un film de animaţie, care e pe deasupra şi dramă, şi românesc…

Dar iată că filmul “Crulic- drumul spre dincolo”, sub regia Ancăi Damian, a fost lansat în cinematografele bucureştene vinerea aceasta, pe 21 octombrie, în Cinema Europa, Hollywood Multiplex, Cinema City Cotroceni, Grand Cinema Digiplex, Cinema City Sun Plaza şi Glendale Studio.
Mi-am dorit enorm să ajung în Cinema Europa, unul din veteranii capitalei care se încăpăţânează să nu se lase închis şi să se transforme cel mai probabil în sală de poker, bingo sau chiar discotecă (vezi Cinema Viitorul, Cinema Melodia etc).

La casa de bilete am constatat că filmul rulează pentru minim 2 spectatori şi că un bilet costă 5 lei. Păi cum să aibă fonduri de renovare cu asemenea încasări? În fine, am trecut revoltată de aceste informaţii şi am văzut că nu există o zonă cu sucuri şi popcorn. Lasă, 73 de minute n-a murit nimeni de sete, îmi zic. Am venit pregătită de acasă cu o geacă groasă de iarnă şi şosete groase în ghete. Mă aşteptam, ca şi în Noul Cinematograf al Regizorului Român (NCRR), să mor de cald vara şi de frig iarna. De fapt, sala Europa este de bun simţ pentru acei amărâţi de 5 lei: scaunele sunt moi şi confortabile (deşi nu au suport de suc, ca la mall, dar care suc?), distanţa între scaune mult mai mare decât în avion, mult mai mare şi decât în mall-uri, iar temperatura era într-adevăr mai scăzută în acea seară, probabil pe la 18-20 de grade.

Când am intrat în sală, la 18:45, aceasta era complet goală. M-am hlizit alegându-mi un loc dintre sute libere şi puteam să jur că vom fi doar noi doi. Ei bine, până la prima replică de film, au mai intrat vreo 3 cupluri, ca la final să constat că se mai strecuraseră până la vreo 14 spectatori. Chiar nu mă aşteptam, la cum debutase totul…

Filmul prezintă viaţa unui român, Claudiu Crulic de 33 de ani, arestat pe nedrept în oraşul polonez Cracovia şi care, intrat în greva foamei încă din prima zi, a fost lăsat să moară atât de autorităţile poloneze, cât şi de cele române.

Sunt multe lucruri remarcabile la această animaţie: îmbinările de pasteluri cu decupaje, animaţie stop-motion şi fotografii reale ale lui Crulic, modul natural în care îi este descrisă viaţa de la naştere până la moarte şi după ea, vocea lui Vlad Ivanov care povesteşte la persoana I prin ce a trecut personajul principal, argumentările binevenite din final cu reportaje TV atât din România cât şi din Polonia la vremea respectivă, dar şi umorul neaşteptat într-o asemenea situaţie.
Mi-e greu să vă explic cum se râdea în sală, poate părea anormal, însă e clar că aşa s-a vrut, să râdem dulce amar de aventurile acestui amărât cu un fir al vieţii atât de îmbârligat. Plus că Vlad Ivanonv vorbea cu un accent moldovenesc de la mama lui de-acasă, fapt care accentua comicul situaţiei. Iată un exemplu de cum poţi să râzi la o dramă:
”… Am un paşaport nou. Mortuar. Datorită lui tranzitez, tranzitez, m-aţi auzît? fără să mă-ntrebe nimenea nimic: Polonia, Slovacia şi Ungaria într-un Mercedes. N-am mers io toată viaţa cu aşa maşină şi merg acuma. Adică vorba vini merg, io stau cuminti în garsoniera me confort trei (coşciug n.r.) şi nu mai sîmt nimic.”
Desigur, nu-mi amintesc întocmai cuvintele, dar înţelegeţi voi…

Dacă vă întrebaţi ce s-a întâmplat în aceşti trei ani de la moartea lui Crulic (apropo, ştiaţi că în poloneză Crulic, care se scrie de fapt Królik, înseamnă iepure? Dacă veţi merge la film, veţi vedea o secvenţă haioasă despre această coincidenţă), ei bine, Ministrul de Externe la vremea respectivă, Adrian Cioroianu, şi-a prezentat demisia de onoare, în timp ce în Polonia încă sunt judecaţi 3 doctori polonezi.
“Crulic – drumul spre dincolo” este un film de văzut măcar şi pentru faptul că este primul lungmetraj de animaţie românesc din 1989 încoace, dacă nu şi pentru că este deja apreciat la nivel internaţional, câştigând numeroase premii şi aprecieri; dintre ele enumăr două menţiuni speciale la Festivalul de Film de la Varşovia şi o menţiune specială la Festivalul de la Locarno. Având în vedere că defilarea animaţiei pe la alte festivaluri abia a început, sunt optimistă că raftul cu premii se va umple considerabil.

Încă ceva ce merită precizat: “Crulic” a fost realizat cu un buget satisfăcător de circa 300.000 de euro, 75% bani româneşti, iar 25% din fonduri poloneze. Pe lângă meritul românilor de la apArte Film, apreciez implicarea Poloniei în acest protest cinematografic împotriva birocraţiei şi mai ales împotriva dezumanizării.

Inginer economist, om de marketing în realitate, Laura este un călător debutant, dar cu ochii de vultur ai unui profesionist. Cercetează, despică şi se ataşează de tot ce îi pătrunde în suflet. Îi place mult să scrie, să se specializeze în arta quilling-ului şi să îşi forţeze amatorul aparat foto în cele mai dificile situaţii.