Frankfurt: perspective turistice (2)

După plimbarea de data trecută pe parcursul căreia aţi aflat câteva informaţii despre Frankfurt şi istoria acestuia, ce-aţi spune să ne oprim pentru o clipă şi să mirosim trandafirii, conform înţeleptei zicale?

Palmengarten

Grădina botanică (Palmengarten) din Frankfurt este o adevărată oază de verdeaţă în inima oraşului şi o destinaţie extrem de populară atât pentru localnici, cât şi pentru turişti. Palmengarten este deschisă publicului din anul 1871 şi, datorită dimensiunii sale impresionante de 29 de hectare, este cea mai mare grădină botanică din Germania. Un aspect interesant este acela că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aici se creşteau legume care serveau ca provizii pentru spitale.

Numeroasele sere adăpostesc specii de plante din aproape toate colţurile lumii. De exemplu, Tropicarium este un ansamblu de 14 sere unde se găseşte o varietate de plante tropicale şi subtropicale. Diferitele tipuri de climate sunt recreate pentru ca plantele să crească în condiţii asemănătoare celor din mediul natural. În grădinile exterioare se găsesc în permanenţă flori de sezon, prin urmare iubitorii de plante nu vor avea niciun motiv să se plângă.

Tot la Palmengarten sunt organizate diverse expoziţii (de orhidee, azalee, trandafiri, crizanteme, uleiuri aromate, produse cosmetice), concerte şi spectacole de teatru, dar şi evenimente cu scop educativ.

Dacă nu sunteţi pasionaţi de plante, vă puteţi plimba prin grădini, puteţi lua masa la unul dintre cele două restaurante sau puteţi juca minigolf. Nici cei mici nu vor avea timp să se plictisească pentru că au spaţii de joacă special amenajate.

Mie mi-a plăcut foarte mult grădina botanică, ca dovadă am mers acolo ori de câte ori s-a ivit ocazia. Pentru mine, primăvara din acest an a venit la Palmengarten, acolo am văzut în luna martie primii ghiocei, primele brânduşe şi primii copaci înfloriţi, pe când Bucureştiul se afla încă sub stăpânirea troienelor de zăpadă.

La Zoo

Grădina zoologică din Frankfurt este a doua din Germania ca vechime, fiind înfiinţată în anul 1858. Se întinde pe o suprafaţă de 13 hectare şi adăposteşte peste 4 500 de animale din 500 de specii. Este de înţeles curiozitatea umană cu privire la aşa-numitele animale exotice precum lei, tigri, crocodili, rinoceri, maimuţe, întrucât puţini dintre noi au ocazia să le vadă în habitatul lor natural. Eu, de exemplu, sunt fascinată de felinele mari, mă impresionează agilitatea pe care o posedă în pofida gabaritului mare. Nu-mi place să le văd în cuşti, dar nici nu cred că m-aş încumeta să le fac o vizită la ele acasă. Sau cine ştie? Experienţa unui safari nu-i de ici, de acolo. Până atunci, mă mulţumesc cu documentarele de pe Discovery şi National Geographic.

Mi-a plăcut bazinul amenajat pentru foci care se bălăceau nestingherite de zarva din jurul lor. Partea interesantă era că puteai vedea simpaticele animale înotând sub apă prin nişte geamuri special amenajate. O altă secţiune aparte este cea dedicată animalelor nocturne. Când intri în încăperea cu pricina e întuneric beznă, dar ochii ţi se obişnuiesc treptat şi începi să distingi animalele care duc o intensă viaţă de noapte.

În camera dedicată insectelor mi-a atras atenţia un tub transparent şi destul de lung în care trăia o colonie de furnici. N-am reuşit să-mi dau seama unde era baza armatei de furnici, însă am stat o vreme să privesc forfota harnicelor insecte care cărau tot felul de provizii în scopuri numai de ele ştiute.

Am mers şi la lemuri, îmi plac maimuţicile astea haioase şi pline de energie. Dar se pare că lemurii de aici aveau o zi mai proastă şi nu aveau chef să se tragă de coadă şi să facă giumbuşlucuri ca cei pe care i-am văzut la grădina zoologică de la Roma.

La un pahar de vorbă

După atâtea plimbări este cazul să ne relaxăm puţin, aşadar ce spuneţi dacă ne tragem puţin sufletul la o terasă sau la un restaurant? Ca în orice metropolă respectabilă, gastronomia se află la loc de cinste şi în Frankfurt. Restaurantele sunt numeroase şi pe toate gusturile şi, din cauza ofertei variate, te vei pierde cu siguranţă în peisajul gastronomic dacă eşti indecis.

Sachsenhausen este un cartier din Frankfurt, dar pe noi ne interesează partea veche şi pitorească a acestuia, unde se află un număr mare de restaurante şi baruri. Fie că eşti pasionat de bucătăria italiană, spaniolă sau orientală, fie că vrei să deguşti preparatele locale, fie că vrei să-ţi potoleşti setea cu o halbă de bere nemţească sau irlandeză sau cu un pahar de Apfelwein (vin de mere), fie că vrei să pufăi o narghilea, atunci te afli în locul potrivit. Eu am mâncat de multe ori la Borsalino, un restaurant italienesc cu mâncare foarte bună, şi nu mă refer aici doar la pizza, ci şi la paste, salate, supe sau rizoto. Preţuri accesibile, mâncare gustoasă, personal prietenos, ce ţi-ai mai putea dori? Nişte vinuri mai bune în meniu şi totul ar fi minunat.

Dacă doriţi să încercaţi bucătăria locală, nu veţi fi dezamăgiţi. Restaurantele cu specific nemţesc sunt numeroase şi mai tot timpul pline. Un mic avertisment în legătură cu porţiile: sunt mari. Aşadar, doamnelor, atenţie maximă: mâncarea nemțească atentează grav la silueta dumneavoastră. Dacă sunteţi curioase să încercaţi bucătăria nemţească, sfatul meu este să comandaţi porţii pentru copii. Nu toate restaurantele au această opţiune, dar merită să întrebaţi. La început nu înţelegeam cum pot germanii să mănânce porţii atât de mari şi totuşi să aibă o formă fizică de invidiat. Ulterior, am realizat că sunt foarte activi şi profită de orice ocazie ca să facă mişcare indiferent de vreme. La ei mersul pe bicicletă şi jogging-ul nu sunt activităţi sezoniere, ci parte integrantă a unui mod de viaţă.

O altă nedumerire de-a mea este legată de Apfelwein. Sincer, nu înţeleg pasiunea germanilor pentru vinul de mere. Am avut mai multe tentative de a mă împrieteni cu această băutură, toate eşuate. Evident, e vina mea: nu-mi place gustul, e acru de ţi se face gura pungă. Am încercat să-l beau simplu sau în combinaţie cu apă minerală sau suc. N-a mers dom’le, mai bine daţi-mi un pahar de vin normal.

Şi pentru că tot vorbim de specificul local, vă recomand să încercaţi celebrul Afpelstrudel sau ştrudelul cu mere. Dacă găsiţi un restaurant unde se face „în casă” cu atât mai bine. Servit cu îngheţată şi în compania unui sos de vanilie este absolut delicios!

Numeroase restaurante, cafenele și fast-food-uri se găsesc și în zona gării. Nu vă speriați, știu că gara nu este unul dintre cele mai recomandate locuri, dar atâta vreme cât nu vă aventurați noaptea pe-acolo, e în regulă. Iubitorii de mâncare arăbească vor găsi cu siguranță ceva pe gustul lor. Mie mi-au plăcut tarabele lor cu fructe și legume proaspete care mai de care mai colorate și mai îmbietoare. În zona gării am găsit un restaurant chinezesc de tipul “all you can eat” cu mâncare bună și prețuri rezonabile. Aici am încercat sushi pentru prima oară. Un mic paradox, nu? Am mâncat un fel japonez într-un restaurant chinezesc, dar ce mai contează. Am încercat și mi-a plăcut. Cu siguranță voi mai încerca sushi și în altă parte, măcar așa de dragul comparației.

În Frankfurt, festivalurile sunt la ordinea zilei. Desigur, exagerez puțin, dar cât timp am stat acolo m-am convins de popularitatea de care se bucură festivalurile organizate pentru … aproape orice: Festivalul sosului verde, Festivalul vinului de mere, Zilele Frankfurtului, Săptămâna italiană, Săptămâna spaniolă, etc. Prilej de distracție pentru toată lumea, care vine cu mic, cu mare să mănânce cârnați, friptură de porc, tarte flambate, dulciuri, să ciocnească halbe de bere sau pahare cu vin și să asculte muzică tradițională. Într-adevăr, atmosfera este foarte plăcută și nu prea ai cum să nu te simți bine cu atâta bună dispoziție în jurul tău.

La shopping

Pentru amatorii de shopping, Zeil este cuvântul magic. Înarmaţi-vă cu răbdare şi bani, căci veţi avea nevoie şi de una şi de alta. Pe lângă zecile de magazine, mai aveţi la dispoziţie şi două mall-uri: Galeria Zeil şi MyZeil. Un sfat: ideal ar fi să mergeţi la cumpărături în cursul săptămânii pentru că sâmbăta nu ai loc să arunci un ac și la cabinele de probă se formează cozi destul de mari, iar duminica, după cum probabil ştiţi, magazinele sunt închise. Cei interesaţi de articole de lux şi haute couture pot merge pe micuţa și eleganta Goethestraße, unde vor găsi tot ce le pofteşte inima, de la haine şi bijuterii până la tablouri şi obiecte decorative. Există variante şi pentru iubitorii de chilipiruri: târgul de vechituri pitoresc şi extrem de popular de pe Schaumainkai (lângă Main) sau Lindleystraße (în partea de est a oraşului).

Scurtă încheiere

Frankfurt este primul oraş „din afară” în care am locuit pentru câteva luni şi recunosc că mi-a plăcut această experienţă. Am îndrăgit oraşul, m-am familiarizat cu felul de a fi al locuitorilor şi n-am simţit atât de pregnant faptul că sunt un străin. Asta şi datorită faptului că mulţi dintre colegii mei de-acolo erau români. Trăind într-un mediu nou şi fiind expusă unei mentalităţi noi, perspectiva personală s-a modificat în mod inevitabil. Un lucru bun de altfel, până la urmă schimbarea este singura permanentă, parcă aşa se spune. Cu siguranţă că au mai rămas multe lucruri nespuse despre Frankfurt; să nu omitem totuşi faptul că v-am descris acest oraş într-un mod pur subiectiv. Poate că unora le-a plăcut într-o măsură mai mare sau mai mică sau poate că nu le-a plăcut deloc. Mie una mi-a plăcut şi sper ca cele scrise aici să vă facă măcar un pic curioşi în legătură cu acest oraş.

Lorena este absolventă de filologie şi lucrează ca traducător. Călătoreşte pentru că îi place să descopere locuri, să cunoască oameni şi să experimenteze lucruri noi. Pentru ea călătoria este o sursă nepreţuită de cunoaştere şi se bucură să îşi împărtăşească impresiile de drum cu alţi călători din lumea mare.