Prima delegaţie ever (2)

În Trencin am ajuns seara şi m-am îndrăgostit imediat de un bolovan mare (chiar la poalele stâncii respective se află hotel Tatra) şi de donşoara de la recepţia pensiunii ieftine unde m-am cazat, o pruncă foarte faină şi brunetă pe deasupra – ce mai, o zână.

Dimineaţa am fost şi mai fericit să văd că sala de mese unde haleam eu dădea fix către recepţia aia, deci puteam admira bruneta în continuare. Atâta că nu mai era bruneta, era o donşoară blondă. M-am îndrăgostit şi de aia, foarte frumoasă şi ea, nu mai zic că seara m-o lăsat pe calculatorul de la recepţie să mă dau pe net. Pentru donşoarele mai puriste, cam aşa suntem noi, bărbaţii, ne îndrăgostim instant şi ne trece la fel de repede.

Mama mă dăscălise de acasă cum să fac economii din fenomenala diurnă de 35 de euro – dacă era după mintea femeii, trebuia să gătesc în cameră. N-o fost să fie, m-am dus în oraş, u...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Trainer (tehnic) cu ochii larg deschişi spre lucrurile mari şi mici, cu credinţa de nezdruncinat că a dărui este o obligaţie, nu un privilegiu. A, da, pentru cei care se mai miră încă de ce nu îl văd pe Moş Crăciun: vine, da' vine călare pe un covor zburător, nu pe o sanie trasă de reni.