|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Iată că am ajuns şi la Ziua Recoltei, prima de acest fel organizată de restaurantul The Harbour.
Încă de la intrare am fost întâmpinate cu pâine şi sare de către două domnişoare îmbrăcate în straie populare. Borcanele cu murături ne făceau cu ochiul din toate părţile, stârnindu-ne curiozitatea gustativă. DJ-ul evenimentului pregătea melodie după melodie, în genul Grigoraş Dinicu ori Maria Tănase. Era totul atât de îmbietor încât simţeam cum ne zvâcneşte ritmul în tălpi.
Ne-am aşezat la masă, oarecum sub poalele unei bărci cu vele. Stătea pur şi simplu deasupra capetelor noastre sucite, iar noi o admiram în toată splendoarea imensităţii sale. Ce decor interesant! Doar e vorba de un port, fireşte. Chelnerii erau nişte marinari sârguincioşi, decorul abunda în vapoare miniaturale, ancore şi hublouri, iar la masă, după ce ne înfruptaserăm deja cu produse tradiţionale, tocmai se servea un vin perfect românesc: Vinul Cavalerului – Fetească Neagră, oferit după o scurtă introducere a reprezentantului producătorului S.E.R.V.E.
Păstrând totuşi o oarecare intrigă în sufletele noastre legată de momentul ales pentru această zi a recoltei româneşti, am primit-o cu mare drag la masa noastră pe Ioana Istrati, managerul The Harbour de 8 ani.
Fireşte că am întrebat-o de ce vineri Ziua Recoltei şi nu sâmbătă Halloween, ca toate celelalte localuri de pe planetă. Răspunsul ne-a fost tare simpatic: pentru că suntem români. Şi avea mare dreptate. Căutăm să ne distrăm, să fugim de lumea noastră sub măşti însângerate, corniţe şi colţi de vampir, când de fapt acum, în acest sfârşit de octombrie, ar trebui să sărbătorim toamna, recoltele, belşugul pământului nostru românesc.
Am mai aflat de la Ioana că zacusca de care ne-am bucurat pe câte-o bucată de pâine proaspătă era făcută chiar de angajaţii restaurantului, că fiecare element de decor tradiţional românesc era adus din casele lor, ale celor care lucrează la The Harbour, că au contribuit cu entuziasm la acest eveniment, ca totul să arate bine pentru invitaţi.
Într-o pauză de la discuţii ne-am aruncat câte-un ochi atât prin subsol, chiar mai marinăresc decât parterul, cât şi pe la toaletă. În cea din urmă am găsit două lămpi, o oglindă ovală, o chiuvetă lucrată manual (am aflat ulterior de la Ioana) şi am bifat încă un hublou, de data asta chiar pe uşă. Imposibil de ignorat atâtea elemente menite să ne surprindă încontinuu.
La plecare am admirat încă o dată barca suspendată şi l-am salutat respectuos pe căpitanul care ne studia prin ocheanul său neiertător, protejând portul din mijlocul Bucureştiului.
Mi-a plăcut ideea cu Ziua Recoltei, deşi nu am înţeles de ce a fost gândită ca o contracandidată a Halloween-ului, dată fiind factura diferită a celor două sărbători: în timp ce una se doreşte a fi o petrecere câmpenească cu degustare de vinuri şi produse tradiţionale, cealaltă comemorează sufletele răposaţilor. În orice caz, mi se pare binevenită orice iniţiativă de conservare şi promovare a tradiţiilor româneşti.
După cum spunea şi Laura, atmosfera a fost prietenoasă şi plăcută, iar fondul muzical potrivit pentru o astfel de sărbătoare. Foarte bune zacusca, brânza şi pastrama de pe platoul cu aperitive, care şi-au găsit companionul perfect în Feteasca Neagră din gama Vinul Cavalerului atât de lăudată de Dan Săvulescu, reprezentantul S.E.R.V.E la eveniment. Şi după cum bine se ştie că vinul dezleagă limbile şi apropie oamenii, Ioana Istrati, managerul „portului” ne-a povestit despre demersul său de susţinere a specificului autohton care s-a concretizat în Ziua Recoltei, dar şi despre aportul angajaţilor la pregătirea decorului de vineri seara, fiecare aducând de acasă multe dintre obiectele decorative care au putut fi admirate cu ocaza evenimentului.