Drumul spre Platamonas

Am trăit la munte trei sferturi din viaţă. Peisaje, frumos şi răcoros;  vara era într-o joi iar ploile, ninsorile şi frigul erau pe săturate, aşa că jindul meu după soare, căldură, mare şi plajă era firesc; zece zile pe an mergeam la Marea Neagră, nu întotdeauna "cu bilet"; am stat şi la gazde răpănoase şi la hoteluri acceptabile, m-am prăjit la soare ca o şopârlă, am ignorat mirosul algelor negricioase aduse de valuri şi putrezind pe maluri, colorarea apei de către dejecţiile vapoarelor nu destul de departe de ţărm, au fost şi zile bune cu apă limpede şi seri pe faleze când mirosul aspru şi sărat al mării îl acoperea pe cel al restaurantelor nu prea numeroase. Tinereţea nu bagă în seamă multe neajunsuri însă cel mai greu şi mai greu de suportat era plaja, suprafaţa aceea cu nisip în care puteai găsi mucuri de ţigări, coji de seminţe, cotoare şi sâmburi de fructe, pipi de copii mici plus comerţul ambulant în formă lichidă şi solidă, căci toată lumea rode...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.