Declaraţia de fericire (5)

Îmi este foarte greu să scriu o declaraţie de fericire în momentul în care sunt cumplit de tristă. Aşa că, pentru a mă răcori, vreau să vă spun mai întâi de ce sunt tristă şi, după aceea, să sap în ziua de ieri pentru a găsi bucuria aceea care să acopere supărarea (acum pricepeţi la ce treabă m-am înhămat?).

Pe Oscar l-au cules părinţii mei de pe stradă când era deja adult. Era speriat şi slab, atât de slab încât Ghiocel(a) i-a dat numele de Oscar pornind de la ideea că ar putea să ia premiul Oscar pentru un schelet umblător. Câinele ăsta a fost recunoscător pentru ceea ce am făcut pentru el toată viaţa lui, care s-a încheiat ieri. A murit la fel, dacă nu cumva mai slab decât era acum 8 ani, când l-am salvat. Între timp sper că a fost un câine cât de cât fericit, a avut şi perioada lui când a arătat bine, a fost cuminte, a suportat-o pe Petra bebeluş, apucându-l strâns de piele pentru a se ridica spre primii ei paşi.....

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.