De ce poartă scuteriştii cască şi pasagerele nu

De ce poartă scuteriştii cască şi pasagerele nu

Eu sunt genul ăla de motociclist care nu pleacă de pe loc dacă nu îşi pune toată armura pe el, indiferent de lungimea traseului pe care urmează să îl parcurgă sau de temperatura din termometru. Iar când îl prind pe Alex mişcând-o pe Loona prin curte încălţat în papucii care alunecă pe gresie, fac criză. Fiecare cu păsărelele lui, ce să faci!

În acest context vă imaginaţi cât de tare mă oripilez când văd pe Gică scuterică alergând sprinten între maşini şi bordură, el uneori cu cască, pasagera obligatoriu fără. Mintea mea nu poate să conceapă, pur si simplu, ce fel de neghiob şi nesimţit poţi să fii tu ca bărbat, ca să o duci pe pisi a ta cu pletele în vânt, în timp ce tu pui casca aia care oricum nu e închisă, de frică nu că o să dai cu ţeasta de pământ ci că o să dai cu şpaga la poliţist. Şi nu e nimica de râs aici, am văzut scena cu domnişoara plângând pe bordură, cu capul spart, iar accidentele se întâmplă în viaţă, nu numai în mintea mea bolnavă.

Acum ceva timp am aflat însă adevăratul motiv pentru care poartă domnu’ casca! Nu, nu e poliţia, e mai bine de atât. Mergea un Gică din ăsta pe undeva printr-o staţiune de pe Valea Oltului iar nevasta din spate dădea cu nădejde la scatoalce în casca lui. Gică îşi vedea liniştit de traiectorie, fără să clipească, numa gâtul îi era adâncit între umeri şi răbdarea pusă la încercare. Iar domnişoara pocnea insistent, cu spor. Acum m-am luminat şi eu şi cred că v-am luminat şi pe voi, am aflat de ce bărbatul trebuie să poarte cască pe scuter, în timp ce pasagera s-ar putea să abiă nevoie de una acasă…

Doamne ajută!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.