|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Îmi aduc aminte că, în timpul primei mele călătorii în Italia, am fost pur şi simplu fascinată de paleta variată de culori şi de lumina aceea specială care te ajută să faci poze reuşite, chiar dacă nu eşti decât un simplu fotograf amator. În Portofino am văzut pentru prima dată că marea poate fi turcoaz, verde smarald, verde pal, albastru safir, bleu, ultramarin şi alte nuanţe pe care nu le cunosc. Aş fi putut sta o zi întreagă să disting culorile mării şi tot nu cred că le-aş fi remarcat pe toate. Dar, pentru că nu aveam decât o zi la dispoziţie pentru plimbarea prin Portofino, am pornit la pas prin cochetul orăşel.
Situat pe Riviera italiană, în apropierea oraşului Genova, şi având deschidere la Marea Ligurică, care face parte din Marea Mediterană, Portofino
s-a scuturat de hainele ponosite ale satului de pescari care a fost iniţial câştigându-şi notorietatea prin anii ’60, atunci când s-a transformat într‑una dintre destinaţiile preferate de vacanţă ale celor bogaţi şi celebri. Faptul că pe-aici s-au perindat staruri precum Grace Kelly, Sophia Loren, Humphrey Bogart, Elisabeth Taylor, Richard Burton sau că aici vă puteţi întâlni nas în nas cu George Clooney, Tom Cruise, Denzel Washington, Kylie Minogue vă spune ceva? Aţi ghicit! Preţurile sunt măricele spre mari, aşa că uitaţi-vă bine în portofel înainte de a vă decide să cumpăraţi ceva. Însă o plimbare prin Portofino nu vă costă nimic şi, dat fiind farmecul acestui loc, chiar merită!
Promenada este imposibil de ratat şi, de pe chei, te poartă printre vilele elegante înconjurate de vegetaţie luxuriantă spre vârful colinei de unde poate fi admirată priveliştea minunată a golfului Portofino, unde iahturile şi bărcile stau frumos aliniate ca nişte păsări albe imense. Sunt şi ceva obiective de văzut, şi anume Castelul Brown, farul, bisericile San Giorgio şi San Martino. N-am ajuns decât în grădina castelului de unde ţi se dezvăluie încă o dată panorama golfului, dar din câte am înţeles castelul chiar merită vizitat, aici găsindu-se o colecţie de fotografii ce ilustrează perioada sa de glorie, atunci când era locul preferat al celebrităţilor din anii ’50-60.
Pot spune că, în Portofino, cu excepţia peisajelor, cel mai mult mi-a plăcut atmosfera relaxată sau de dolce far niente, cum spun italienii, dar şi amestecul lipsit de stridenţe între simplitate şi lux. Chiar dacă snobismul se simte în aer, acesta este mai puţin flagrant decât în alte locuri precum Monaco sau Monte Carlo despre care vă voi povesti cu altă ocazie.
Foarte frumoase fotografii. Cladirile din port seamana cu cele din Rovinj, un oras de care eu m-am indragostit.
Multumesc Claudia. In Croatia n-am ajuns inca, e pe lista
[...] placuta, o sa iti mai atrag atentia asupra catorva articole de saptamana trecuta. Am fost asadar in Portofino, la GoodWine 2011, in Hong Kong si inapoi in timp, cu Valentin Verzeanu, reporter al [...]