Hong Kong in a nutshell

“Poţi să te prezinţi, te rog, în câteva cuvinte?”

“Numele meu este Nela Mihaescu şi sunt economist de profesie. Sunt olteancă, născută şi crescută pe marginea Dunării. Am terminat Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, oraş unde m-am stabilit, împreună cu soţul meu, după terminarea facultăţii. Sunt căsătorită cu un om extraordinar,cu care am început o relaţie acum aproape 15 ani, relaţie care a evoluat firesc într-o căsătorie.

Locuim de mai bine de doi ani în Hong Kong şi în Asia de şase ani.

“Hong Kong… de ce acolo? ”

Oportunitatea numită China s-a ivit acum şase ani, când şi eu şi soţul meu am primit o ofertă frumoasă de a lucra în străinătate pentru un an. Întotdeauna mi-am dorit să lucrez în străinătate (prin natura meseriei noastre aveam contact şi expunere mărita lucrului cu oameni din diferite colţuri ale lumii – suntem specialişti în supply chain management pentru un EMS Provider – Electronic Manufacturing Services Provider – nu intru în amănunte mai multe, sunt acele companii din spatele marilor producători de produse electronice, de la Apple până la Nokia şi aşa mai departe).

N-a fost o decizie uşoară, mai ales că ţara unde ni se propunea să mergem să profesăm era… China, la capătul lumii. Am lăsat în urma familia şi viaţa cât de cât aşezată, pe care o aveam în Timişoara, pentru marea aventură numită China. Am locuit în Shanghai, Perla Orientului, pentru 3 ani, după care am acceptat un job opportunity în sudul Chinei, în Shenzhen, unde am stat un an. Shenzhenul este practic lipit de Hong Kong, fapt ce a contat în decizia noastră de a ne muta în Shenzhen. În Hong Kong ne-am mutat o dată cu naşterea fetiţei noastre Ana. Am luat decizia de a ne muta în Hong Kong pentru a o putea naşte aici pe Ana, pentru a beneficia de calitatea sistemului medical şi de învăţământ şi, o dată luată decizia, am făcut toate demersurile necesare pentru transferurile noastre în Hong Kong, pe linie de serviciu.

“Trei locuri pe care nu ar trebui să le ratez în Hong Kong?”

Din punct de vedere turistic n-ar trebui să ratezi mai nimic din Hong Kong… E greu să mă limitez la trei locuri, dar după mine astea sunt:

1. Victoria Harbour (o plimbare pe Avenue of Stars, o plimbare cu Star Ferry până pe insulă şi neapărat văzut şi seara, pentru a vedea “Symphony of Lights”, este ceva unic, momentul în care toate clădirile frumoase de pe ambele maluri sunt scăldate în jocuri de lumini care îţi taie respiraţia, la propriu).

2. Victoria Peak şi o plimbare cu faimosul Peak Tram

3. Big Buddha Statue, excursie care trebuie neapărat făcută cu Cable Car (Ngong Ping 360).

“A fost grea adaptarea? De ce îţi e dor, care-s lucrurile pe care le preferi acolo?”

Cultura asiatică este complet diferită de cea europeană. Diferenţele sunt majore şi pleacă de la basic stuff până la lucruri complexe, culturile asiatice fiind culturi închise.

Depinde foarte mult de atitudinea pe care o ai tu, ca individ, în faţa schimbării. În cazul nostru, am plecat la drum cu mintea deschisă, alerţi la tot şi la toate în jurul nostru, gata să absorbim ca nişte bureţei informaţii noi, să legăm relaţii noi şi, nu în ultimul rând, să ne facem treaba bine şi să învăţăm cât mai multe din acesta experienţă. La noi adaptarea s-a făcut pe două planuri: cel legat de job şi pe cel personal, al activităţilor extrajob, al cotidianului complet diferit la care trebuie, dintr-o dată, să te integrezi fără a-ţi pierde identitatea ta ca individ şi ca familie. Evident că fiind în doi, ne-a fost mult, mult mai uşor. Asta şi faptul că am avut prieteni chiar români, colegi, în aceeaşi situaţie cu noi.

În ceea ce priveşte relaţiile profesionale, aici diferenţa a fost mare, pentru că în Asia distanţa faţă de putere (vorbesc aici de relaţia sef-subaltern) este alta, mai mare, comparativ cu o corporaţie americană, de exemplu (pentru care şi noi lucraserăm înainte de China), unde tronează politica uşilor deschise: managerul este în mijlocul angajaţilor, de exemplu. Sunt multe de povestit aici.

Mi-e dor de familiile noastre, în principal. Asta este ceea ce îmi lipseşte cel mai mult aici. Pentru mine asta e dezavantajul major al vieţii de expatriat, oriunde te-ai afla. Iar dacă acest “oriunde te-ai afla” este la mii de kilometri, este şi mai greu.

Perioadele cele mai grele sunt cele ale sărbătorilor religioase (Crăciun, Paste), care pentru hongkonghezi au mai mult un caracter comercial, ei fiind un popor de religie majoritar budhistă.

Hong Kong-ul este unul dintre cele mai cosmopolite oraşe ale lumii. Iubesc arhitectura, siguranţa, calitatea serviciilor, a sistemelelor de învăţământ, transportul public, toate sunt la un standard internaţional. De exemplu n-am văzut niciunde în lume un sistem al transporturilor mai modern şi mai bine pus la punct decât cel hong konghez. Sincer. Poate, doar, cel al japonezilor.

“Cum e bucatatia asiatică?”

Bucătăria asiatică este foarte, foarte variată şi gustoasă.

Personal apreciez bucătăria japoneză (mâncărurile raw gen sushi şi sashimi, dar şi teppanyaki), bucătăria coreeană (ador grătarele lor, suplinesc cu succes nevoia noastră de gratarel că la mama acasă), bucătăria thai, super spicy şi aromanta. Aici avem parte de un mixt foarte interesant, găseşti absolut orice tip de mâncare doreşti.

Bucătăria chinezească este complet diferită de ceea ce avem noi acasă, în România, de exemplu. Nu se compara. De la arome, texturi, condimente, până la mod de servire. Eu fac comparaţia cu ceea ce era la noi pe piaţa acum şase ani, se prea poate că între timp această piaţă să ia amploare şi la noi.

Însă niciunde, nici măcar în State, am observat, bucătăria chinezească nu este la fel cu cea de aici, de la mama ei. Este… altfel.

Mi-a plăcut dintotdeauna mâncarea asiatică şi chiar şi acasă gătesc asemănător, sunt inventivă la capitolul ăsta.

“Cum sunt oamenii?”

Spuneam şi când vorbeam despre cultura lor, sunt oameni ce provin dintr-o cultură închisă. Greu le intri pe sub piele, dacă nu eşti “de-al lor”. Pentru chinezul de rând vei fi întotdeauna un expatriat, oricât de bine le vorbeşti limba locală, de exemplu.

Dacă însă reuşeşti să le câştigi încrederea, ai câştigat un prieten pe viaţă. Îl tratezi cu respect şi consideraţie, îţi va răspunde cu aceeaşi monedă.

Avem şi acum prieteni de pe vremea în care am locuit în Shanghai, din echipele cu care lucrăm, oameni cu care ţinem legătura periodic.

Foarte respectuoşi, nu-şi vor arăta niciodată adevăratele sentimente.

De exemplu, eu eram foarte surprinsă la începutul colaborării mele cu echipa din Shanghai că, în momentul în care aduceam o critică (constructivă sau nu, mai mult sau mai puţin aspră) subalternului meu, omuleţul începea să râdă. Un râs uşor forţat, mecanismul lor de apărare în astfel de situaţii.

Sunt calmi şi pun mare preţ pe hrană şi fel de viaţă. De exemplu, fiecare aliment tratează ceva, ajută la ceva. Nelipsit de la masa este paharul cu apă… caldă, sau ceai (pentru a ajuta digestia). Caută o viaţă cât mai echilibrată, fără excese de niciun fel şi sunt adepţii politicii de a face lucrurile “one at the time” sau “one by one”.

Şi nu în ultimul rând, să nu uităm că vorbim de una dintre cele mai vechi şi fascinante civilizaţii din istorie. 

Articole similare:

• Poveşti din Lumea Mare ediţia 10 – impresii
• Cum şi unde negociaţi prin Lumea Mare?
• Poveşti din LumeaMare 13 – China şi Himalaya
• Tudor Totoescu, sau cum să păşeşti încrezător prin viaţă
• Poveşti din LumeaMare 13 – impresii

Prima iubire: traducerile. A doua: sociologia. "Pariziancă" de sapte ani deja, Alina crede cu tărie în acest proiect şi în echipa din jurul Roxanei. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, să le afle pasiunile, locurile preferate… diversitatea e fascinantă!

Alina

Website-ul meu
Urmareste-ma pe Twitter  

1 Comentariu la “Hong Kong in a nutshell”

1. Un Crăciun în Hong Kong | impresii din lumea mare says:

   December 20, 2011 at 10:01 am

   [...] mine şi familia mea, acasă înseamnă acum Hong Kong. Este al treilea Crăciun în Hong Kong, care vine după vreo alte câteva petrecute în Shanghai [...]