Ospitalitatea moldovenească

Când vine vorba despre însuşirile românului dincolo de capul plecat, capra vecinului şi Mioriţa laie, ospitalitatea este invocată cu majuscule. Incepusem să cred că suntem unii dintre cei mai "tari" în această direcţie când s-a întâmplat ceva: un prieten basarabean a cărui familie a emigrat în România când Moldova a fost ruptă şi dăruită marilor noştri vecini de la răsărit, ne-a luat într-o vizită de trei zile dincolo de Prut. Era după proclamarea independenţei şi podul de flori (sau "viţăvercea", nu ştiu exact ordinea acestor evenimente).

După ce am trecut peste Prut am admirat pălăriile ciudate ale poliţiştilor şi vameşilor, am străbătut ţinuturi fertile, pline de livezi şi viţă de vie. M-a surprins lipsa indicatoarelor din şoseaua principală spre localităţile rurale şi absenţa oricărei industrii. Şoseaua era bună, o largă cale ferată era mereu tupilata şi camuflată de cârduri de arbori  şi boschete, pomii şi viile ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.